Mă feresc să vorbesc despre dosare penale, chiar și după soluționare, cu atît mai mult cînd se află în faza de instrucție, pentru că știu cît de mult poți greși dacă nu știi ce este în dosar.
În România, mai toate dezbaterile tv despre dosare penale se duc de oameni care nu știu mai nimic din ce e în dosarele pe care, cu foc, le combat. Nu voi vorbi, așadar, despre dosarul lui V.V.Ponta. Dar mi se pare important să vorbim noi toți în aceste zile despre situația în care a ajuns statul român astăzi. Pe drumul spre bine (nu mă îndoiesc de direcția în care merg lucrurile în România din 2004 încoace, chiar dacă am trăit și vom mai trăi momente echivoce, de cumpănă), vinerea trecută am ajuns într-un moment foarte important. Nu doar pentru lupta anti-corupție, nu doar pentru spectacolul prelungit al agoniei și dispariției unui anumit fel de a face politică și bani în România, ci pentru deliberarea asupra statului nostru, asupra viitorului său.
După ce președintele Iohannis a cerut demisia premierului, ca urmare a îndeplinirii procedurii prin care V.V.Ponta a fost informat oficial că este suspect într-un dosar DNA, șeful PSD a replicat: ”.. am fost numit în funcție de Parlamentul României și doar Parlamentul poate să mă demită! Cred că respectarea principiilor constituționale este esențială pentru societatea noastră și în niciun caz nu pot accepta că un procuror DNA este deasupra Parlamentului, Guvernului și a cetățenilor acestei țări (subl.mea)!”
Vrem - nu vrem, trebuie să ne întoarcem la fundamente. Prima condiție pentru o democrație este ca puterile (cele trei) să fie separate. Asta înseamnă că fiecare își face treaba stabilită de Constituție independent față de celelalte. Dar, asta nu înseamnă că activitatea unei puteri nu are consecințe asupra celorlalte. Nici nu ar putea fi altfel, pentru că societatea este una și indivizibilă, după cum este și statul. Principiul separației puterilor în stat mai înseamnă și faptul că acțiunile suverane ale uneia dintre puteri sînt respectate de celelalte prin acceptarea consecințelor specifice.
V.V.Ponta manipulează, în stilul lui nefericit, cînd încearcă să explice poporului că procurorul care îl anchetează este ”deasupra” Parlamentului. Nici vorbă de așa ceva! De fapt, e exact de dos! Nu procurorul va decide dacă el mai rămîne sau nu prim-ministru. Asta este, clar, o discuție politică. Procurorul instrumentează, cu legea în mînă și probele în dosar, cauza penală care îl vizează pe premier. Dimpotrivă, Parlamentul poate, prin vot, să nu aprobe urmărirea penală a lui Ponta. Mai precis, urmărirea penală împotriva lui Ponta nu începe dacă dispune procurorul (ca în cazul tuturor cetățenilor) ci în cazul în care decide Parlamentul. În acest caz, mi se pare mai degrabă că Parlamentul ar fi ”deasupra” procurorului decît invers.
Însă, toată discuția în termenii ”cine e deasupra, procurorul sau Parlamentul?” este manipulatorie, vulgară din punct de vedere constituțional și rușinoasă din punct de vedere politic. Este o discuție primitivă, care ne aruncă înapoi, direct în pre-democrație, cînd statul era terenul de luptă al dinozaurilor de tote felurile. Nu mă miră că Ponta o declanșează - el este un specialist al rușinii, un om care, politiciește, nu poate să mai surpaviețuiască decît în pestilențiul minciunii pe care o emană singur, voluntar și involuntar, prin fiecare gest, prin fiecare cuvînt, prin fiecare por al ființei sale politice. Este important, însă, ca după trecerea lui Ponta să numai rămînă nici o dîră din gîndirea și comportamentul lui. De aceea, trebuie spus ferm: gîndirea cu ”deasupra” și ”dedesubt” este speicifcă sistemelor piramidale, dispuse spre o putere unică. În democrație, sîntem în cu totul alt film. Aici, puterea se dispune în mai mulți centrii, fiecare avînd autonomie și o limitare strictă în privința competențelor. Din suma competențelor executivului, legislativului și puterii judecătorești iese despotul perfect. În acel sistem, da, era important cine e mai „deasupra” și cine e mai ”dedesubt”. În democrație, deasupra și dedesubt au sens doar în interiorul aceleiași puteri și pe secvențe extrem de înguste. Pentru brutalul manipulator și deșănțatul profitor al urii anti-Băsescu, numitul V.V.Ponta, democrația e un joc insuportabil de rafinat și de complex. Iar decența este un inamic!
PS Secretul tuturor succeselor politice ale lui Ponta a fost manipularea urii. Acum, face singurul joc pe care îl știe: ațîță ura tuturor împotriva procurorilor. Ceva îmi spune că, de data asta, nu o să-i mai meargă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
