Aceeași lipsă de interes s-a manifestat și față de Mecanismul European de Stabilitate (MES), finanțat de statele membre UE, un mecanism de împrumutare a banilor pentru țările aflate în dificultate, până la nivelul de 2% din PIB.
„Europa de Nord a abandonat Europa de Sud”, a declarat fostul lider al social-democraților germani, Sigmar Gabriel: „Mai bine să avem eurobonduri și coronabonduri decât o Europă distrusă”.
Condițiile impuse ar fi totuși inacceptabile pentru Italia: țările cele mai afectate de COVID-19 – Italia, Spania și Franța – sunt cele care au cea mai mică marjă de manevră bugetară.
„Europa nu este niciodată acolo când ai nevoie de ea”, a spus economistul francez Jean-Paul Fitussi. „Deci era previzibil ca țările din Nord să spună nu mutualizării datoriei. Însă fără mutualizarea datoriei, criza de astăzi nu va fi rezolvată. Și a nu o face este o sinucidere colectivă.”
După Brexit, Marea Britanie a ieșit; Europa de Est se află în conclict cu Bruxellesul de ani de zile. A apărut acum izolarea Europei de Sud.
În timp ce Italia se străduia să stăpânească epidemia, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a anunțat că BCE „nu are rolul de a acoperi ecartul” între obligațiunile italiene și cele germane, o măsură de egalizare a riscului între cele două datorii suverane.
Comentariile lui Lagarde, fără nici o urmă de „solidaritate”, au făcut să crească masiv bondurile italiene.
Anterior, în timp ce Italia și Grecia erau inundate de imigranți din Orientul Mijlociu și Africa, țările UE au refuzat să ia partea lor de refugiați.
În lipsa unei politici pentru oprirea fluxului de imigrație în masă, Europa a decis să lase țările din Sud în plata Domnului.
Ministrul italian de Externe din acea vreme, Angelino Alfano, a declarat că Europa a „abandonat” Italia. „UE abandonează Italia când are mai multă nevoie”, scria Elizabeth Braw în Foreign Policy.
Adevărul este că UE arată cât de slabă este. Așa cum remarca Eric Zemmour:
„... ideologia noastră fără frontiere ne-a interzis să ne închidem granițele... În ceea ce privește suveranitatea noastră europeană, ea se prăbușește. Când tragedia ne bate la ușă, concepția noastră despre lume ne îngenuchează...”
În vreme de criză, tehnocrații de la Bruxelles par robotici și apatici, în timp ce statele devin esențiale în lupta pentru stăvilirea imigrației ilegale sau a pandemiei.
Uniunea Europeană este moartă, doar că nu își dă seama.
