Pandemia de COVID-19 pare să fie lovitura de grație dată unei construcții care și așa scârțâia din toate încheieturile.

O analiză de Giulio Meotti pentru Gatestone Institute.

 

Noul coronavirus pare să distrugă construcția Uniunii Europene.

„Europa”, a declarat fostul șef al Comisiei și nașul UE, Jacques Delors, „este în pericol de moarte”.

Dacă cetățenii se simt abandonați în mijlocul pandemiei, a afirmat fostul prim-ministru francez, Manuel Valls, UE s-ar putea „prăbuși”.

Obiectivul UE era de a deveni „o uniune din ce în ce mai strânsă”. Însă, dacă UE nu face dovada solidarității și a forței în timpul unei crize mondiale, atunci care mai este obiectivul UE?

Adepții săi ideologici au o mantră: orice nouă problemă trebuie rezolvată prin „mai multă Europă”. „Europa este viitorul nostru, nu avem altul”, declara fostul ministru german de Externe, Hans-Dieetrich Genscher.

Deși sunt declarații importante și dramatice, de fiecare dată este ca și cum ar fi nevoie de ceva și mai important și mai dramatic pentru a zgâlțâi și a-i trezi pe oameni, ca și cum starea muribundă a UE nu ar fi percepută.

Din păcate, aceste cuvinte înaripate par să se transforme în lozinci goale de sens.

Adevărul este că nu există „Uniune”. Există un conglomerat de state europene care încearcă să profite de anumite reguli botezate „Uniune”.

În vreme de criză, vechile dezbinări europene par întotdeauna să se redeschidă – iar crizele fac parte din vechiul continent, poate chiar epitaful său.

Coronavirusul pune Uniunea Europeană și zona sa de confort față în față cu toate slăbiciunile, decadența și lașitatea sa.

În condițiile catastrofei pandemice din Italia, Uniunea Europeană nu a dovedit decât neputință și indiferență. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, chiar „a prezentat scuze” Italiei și a recunoscut că UE nu a reacționat bine la pandemia de COVID-19.

Când Italia a făcut apel la solidaritatea vecinilor săi europeni, aceștia l-au respins. Până și fostul președinte al Parlamentului European, Antonio Tajani, a vorbit despre o „Europă lașă”.