În Ucraina s-au înregistrat peste 15.000 de dezertări din armată de la începutul anului 2024, de cinci ori mai multe decât în ​​2022.

Problemă cu dezertările, în Ucraina

În fiecare lună, peste 5.000 de soldați ucraineni își abandonează unitățile sau dezertează, potrivit justiției ucrainene, ale cărei cifre ar putea fi subestimate.

Lipsită de efective în fața forțelor ruse care înaintează în jur de zece kilometri pătrați în fiecare zi în estul țării, armata ucraineană nu numai că se luptă să recruteze 500.000 de noi soldați, dar trebuie în același timp să facă față unei creșteri puternice a dezertărilor din rândurile sale.

Subiectul este suficient de grav pentru a face obiectul unei comunicări oficiale din partea autorităților de la Kiev, cu cifre justificative, în timp ce parlamentarii Radei discută o revizuire a legislației pentru a ușura sancțiunile împotriva dezertorilor și pentru a le facilita revenirea în forţele armate.

Cum tratează Ucraina problema dezertărilor

Pe 8 octombrie, Procuratura Generală ucraineană a furnizat statistici privind procedurile de "abandon neautorizat de unitate" și chiar mai grave pentru "dezertare" . Prima categorie corespunde unui refuz de a se conforma, de exemplu pe câmpul de luptă, dar fără ca soldatul incriminat să dispară complet în natură.

Însă cifrele, citate în special de presa ucraineană "Strana", mărturisesc însă o explozie de proceduri de la începutul războiului, pe 24 februarie 2022, în urmă cu mai bine de doi ani și jumătate.

Cazurile de dezertări de astăzi în atenţia justiției ucrainene au crescut de la 3.342 în 2022, la 7.883 în 2023 și mai ales la 15.559 în 2024. Și din nou, această ultimă cifră, evident, nu acoperă întregul an în curs, ci doar primele opt luni. Dacă ar continua în acest ritm, ar putea depăși 20.000 până la sfârșitul lunii decembrie.

Comparativ cu 2022, acestea au crescut deja de 4,7 ori. Același fenomen se observă pentru simple "abandonări neautorizate de unități". În primele opt luni ale anului 2024 au fost deschise 29.984 de proceduri, față de 17.658 pentru întregul an 2023 și 6.641 în 2022. Din nou, valorile au fost înmulțite cu 4,5 în doi ani.

Cel puțin 5 brigăzi complete, pierdute prin dezertare

Pentru a măsura amploarea acestor cifre, amintiți-vă că o brigadă ucraineană include în general în jur de 3.000 de oameni (uneori mai puțini). Cei 15.000 de dezertori din 2024 reprezintă deja cel puțin 5 brigăzi complete.

Adăugând la acestea cele aproape 30.000 de cazuri de "abandon", ajungem la... 15 brigăzi. Prin comparație, ofensiva ucraineană din regiunea Kursk de la începutul lunii august a fost desfășurată cu doar trei brigăzi în prima linie (și o jumătate de duzină în sprijin).

De la reacția rusă care a urmat efectului surpriză, ucrainenii și-au întărit pozițiile, care astăzi ar putea număra până la 19 brigăzi, cu siguranță incomplete.

O altă comparație este încă posibilă: cele aproape 45.000 de abandonuri și dezertări în opt luni reprezintă mai mult de 5.600 de cazuri pe lună. În fiecare lună, una sau două brigăzi ucrainene dispar din cauza dezertărilor.

Cifrele ar putea fi subestimate

Și, din nou, aceste cifre oficiale sunt subestimate, fără îndoială. Pe 9 septembrie, jurnalistul Volodimir Boiko, care servește în brigada 101 a forțelor armate ucrainene, a publicat pe Facebook un mesaj lung, marcat de disperare, care a avut o mare rezonanță în rândul ucrainenilor.

„Numărul dezertorilor a depășit deja 150.000 de oameni și se apropie de 200.000”, spune el, estimând că majoritatea cazurilor nu sunt urmărite penal: „Dezertorii nu sunt căutați – asta a dus la faptul că problema s-a acumulat timp de 2 ami şi jumătate și acum situația a ajuns într-o fundătură. Este imposibil să aduci în justiție un număr atât de mare de dezertori”.

Ucraina dezincriminează dezertarea pentru a nu rămâne fără soldați

„Dezincriminarea efectivă a dezertării va avea consecințe catastrofale pentru front în viitorul apropiat”, mai avertizează jurnalistul și militarul, referindu-se la activitatea parlamentară în desfășurare la Rada.

Deja, la începutul lunii septembrie, deputații ucraineni au votat pentru dezincriminarea dezertării și abandonului neautorizat de unități. Ei doresc acum să faciliteze întoarcerea dezertorilor în unitățile lor, care pot - în cazul unei prime dezertări - să fie reintegrați în 72 de ore și fără sancțiuni financiare.

În realitate, forțele armate ucrainene se află într-o situație inextricabilă: voluntarii care s-au alăturat unităților la începutul războiului erau extrem de motivați, dar, pe măsură ce au trecut lunile și pierderile s-au acumulat, mobilizarea s-a extins treptat la o parte a populației mai puțin înclinată să lupte.

„Am servit într-un batalion de voluntari în primele trei luni [de război], nu am primit niciun salariu, nimic, și au fost zeci de mii de oameni ca mine”, a povestit, de exemplu, pe 11 septembrie, într-un videoclip publicat pe rețelele de socializare, Denis Iaroslavski, fost candidat la funcția de primar al Harkivului, în prezent șef al unei unități de recunoaștere din armata ucraineană.

Pentru că a existat motivație. Acum, războiul a intrat într-o fază în care doar cei care nu vor [să lupte] sunt recrutați pe câmpul de luptă. Oamenii motivați au murit sau s-au săturat de război".

Mai ales recruții tind să dezerteze

Într-un reportaj CNN, șase comandanți de unități ucrainene au făcut recent aceeași observație: problema dezertărilor îi afectează în principal pe tinerii recruți. "Nu toți militarii mobilizați își părăsesc posturile, dar majoritatea o fac. Când vin oameni noi aici, ei văd cât este de greu. Văd o mulțime de drone, artilerie și mortiere inamice", explică unul dintre ofițeri, care operează în regiunea Pokrovsk.

„Ei merg o dată la fața locului și, dacă supraviețuiesc, nu se mai întorc niciodată. Fie își abandonează pozițiile, fie refuză să intre în luptă, fie încearcă să găsească o modalitate de a părăsi armata”, a adăugat el.

Se pune în mișcare un teribil cerc vicios: cu cât dezertările cresc, cu atât rușii câștigă mai mult avantaj pe front; cu cât ucrainenii se retrag, cu atât dezertările cresc.

Căderea orașului-cetate Vuhledar, ecluza Donbasului de Sud, la începutul lunii octombrie, a fost un șoc psihologic pentru apărarea ucraineană. De atunci, rușii şi-au schimbat pozițiile de-a lungul liniei frontului, care se întinde pe o mie de kilometri.

Există un miez al războiului, în Donbas, cu patru bătălii majore în desfășurare care se îndreaptă mai mult sau mai puțin serios în avantajul rușilor: Pokrovsk; Kurakove; Ceasiv Iar; Toreţk; Siversk.

Dar există și bătălia râului Oskil între regiunile Luhansk și Harkiv: și acolo rușii au avut recent un avans periculos. Și chiar relansează atacuri localizate în sud, în regiunea Zaporijjia, cu un atac în Kamianske în ultimele zile.

Ce înseamnă dezertările pentru Ucraina

Ofensiva Kievului în regiunea rusă Kursk, spectaculoasă la început, le dăduse speranță ucrainenilor, dar acum domină îndoiala: odată cucerit acest teritoriu, trebuie păstrat, iar rușii contraatacă încet. Ce rost are acest angajament teritorial, când nu a permis ca trupele ruse să fie deturnate din Donbas?

Ucraina se află într-un război teribil de uzură de luni de zile, Rusia jucând încet pe superioritatea sa în materie de oameni și materiale pentru a sufoca treptat forțele ucrainene.

Creșterea dezertărilor este unul dintre semnele acestui laț teribil care se strânge în jurul Kievului. Desigur, armata rusă nu este cruțată în această chestiune - ne amintim de rușii care au fugit de mobilizarea parțială în toamna anului 2022 -, dar rezervorul de oameni dintr-o țară de peste 140 de milioane de locuitori îi permite automat Moscovei să reziste mai mult.

(Articol de Alexis Feertchak, Le Figaro; Traducerea: Rodezia Costea, RADOR RADIO ROMÂNIA)