Ochii albaștri ale rămășițelor vechi de 17.000 de ani dețin indicii incredible, spun cercetătorii despre un bebeluș din Epoca de gheață care a trăit în sudul Italiei.

Ochii albaștri arată cauzele morții acelui copil

Rămășițele, descoperite de arheologul Mauro Calattini în peștera Grotta delle Mura din Monopoli în 1998, sugerează că micuțul ar fi murit din cauza unei afecțiuni congenitale a inimii.

Analiza ADN a relevat că bebelușul, de sex masculin, avea ochii albaștri, piele închisă la culoare și păr ondulat, de nuanță maro închis, aproape negru.

Rămășițele au prezentat, de asemenea, semne de dezvoltare deficitară și consangvinizare. În mormântul copilului, care a fost găsit sub două plăci de piatră, nu au fost descoperite obiecte funerare. Această înmormântare este singura identificată în peșteră.

Copilul a avut parte de o naștere dificilă

Echipa de arheologi condusă de Owen Higgins de la Universitatea din Bologna a descoperit că, la fel ca alți indivizi din paleolitic, copilul nu avea predispoziția genetică necesară pentru a digera laptele în perioada adultă.

De asemenea, există posibilitatea ca acesta să fi suferit de o îngroșare neobișnuită a mușchilor inimii, o afecțiune congenitală ereditară. Rămășițele sale, având o lungime de 82 de centimetri, sugerează o viață extrem de scurtă, cu o vârstă estimată la momentul decesului între 7,5 și 18 luni. Analizele dentare și o fractură vindecată la claviculă sugerează că a avut parte de o naștere dificilă și a trăit în condiții stresante.

Ochii albaștri arată cauzele morții acelui copil. Sursa foto: Pixabay

„Studiul genetic a relevat o legătură strânsă între părinții copilului, indicând că este posibil să fi fost veri primari”, afirmă Alessandra Modi, antropolog molecular la Universitatea din Florența. „Aceasta este o situație rar întâlnită în paleolitic, dar mai comună în perioada neolitică”.

Ochii albaștri sunt rezultați dintr-o mutație a genei OCA2

Se consideră că mama copilului a experimentat perioade de stres și posibil subnutriție în timpul sarcinii, având un stil de viață sedentar în perioada imediat anterioară nașterii, în același loc în care copilul și-a petrecut scurta sa viață.

Scheletul său a fost descoperit în 1998, când arheologii de la Universitatea din Siena au găsit rămășițele într-o peșteră din Monopoli, Puglia, ascunse în spatele unor plăci de piatră.

Ochii albaștri rezultă dintr-o mutație a genei OCA2, care influențează producția de melanină, iar această mutație a fost identificată la un copil. Geneticienii sugerează că persoanele cu ochi albaștri din zilele noastre, care reprezintă o proporție semnificativă în anumite populații europene, ar putea avea un strămoș comun ce a trăit între 6.000 și 10.000 de ani în urmă în Europa.

Până la această descoperire, cea mai veche dovadă a ochilor albaștri era datată de acum 14.000 de ani, fiind asociată cu omul Villabruna. Aceste rezultate au fost publicate în revistaNature Communications.