Am putea recupera vreodată amintiri din creierul unei persoane moarte? Recuperarea memoriei este un proces complex care implică identificarea setului de celule cerebrale sau neuroni care codifică o anumită memorie în creier și înțelegerea modului în care aceștia sunt conectați.

Nou studiu despre moarte și amintiri

Acești neuroni sunt activați pentru a crea o rețea neuronală aproximativă, un algoritm de învățare automată care imită modul în care funcționează creierul.

Amintirile sunt codificate de grupuri de neuroni, amintirile pe termen scurt și lung formându-se în hipocampus. Alte părți ale creierului stochează diferite aspecte ale unei amintiri, cum ar fi emoțiile și alte detalii senzoriale.

Grupurile de neuroni asociate cu o singură amintire lasă o urmă fizică în creier, numită engramă. Neuroștiințele au identificatengrame în hipocampusul creierului șoarecilor, cum ar fi într-un studiu din 2012 publicat în revista Nature.

Amintirile umane sunt complexe

Dacă oamenii de știință ar avea un model complet al creierului uman, ar putea, teoretic, să identifice locația memoriei pe care doresc să o recupereze. Cu toate acestea, amintirile umane pot fi complexe, în special amintirile pe termen lung legate de locații, relații sau competențe.

Recuperarea amintirilor unei persoane decedate este și mai complicată deoarece părțile discrete ale unei amintiri sunt dispersate în creier, cum ar fi detaliile senzoriale stocate în lobul parietal și cortexul senzorial.

Neuronii dintr-o anumită engramă sunt conectați prin intermediul sinapselor, spațiile dintre neuroni în care circulă semnalele electrochimice. Atunci când este declanșată o amintire, aceasta declanșează un lanț de sinapse care se aprind între aceste grupuri, care pot fi stocate în diferite părți ale creierului.

Inițial, neuronii care au fost activi în timpul evenimentului inițial alcătuiesc o engramă, dar, în timp, există dovezi că amintirile se mută în locații diferite pe măsură ce sunt consolidate în creier.

Memoria e reconstructivă

Memoria este reconstructivă, ceea ce înseamnă că ne amintim fragmente ale unui eveniment, dar nu ne amintim totul. Cel mai bun model de rețea neuronală ar necesita o viață întreagă de scanări ale creierului unei persoane care își amintește în mod repetat evenimente, iar apoi ar utiliza rețeaua neuronală pentru a recrea o anumită amintire după moartea persoanei. Totuși, acest lucru presupune că amintirile sunt statice, precum un fișier de pe un hard disk care reproduce o serie de evenimente.