Îşi umple farfuria până la refuz de la bufetul suedez, chiar dacă nu mănâncă nici jumătate. Îşi duce mâncarea în cameră, deşi ştie că n-are voie. Vine la masă direct de la plajă, în slip. Ascultă manele la maximum. Vorbeşte tare. Cu toate acestea, gazdele îi tolerează pentru că fac cumpărături la magazinele hotelului şi consumă la bar, fiind de peste zece ori mai cheltuitori decât occidentalii, spun operatorii care oferă pachete pentru Grecia, Bulgaria şi Tunisia.

De obicei, românii cheltuiesc, în timpul vacanţei, cel puţin aceeaşi sumă pe care au dat-o pentru pachetul achiziţionat.

În costum de baie la masă

Când vin la masă direct de la plajă, pe unii români îi poţi recunoaşte de la o poştă: sunt zgomotoşi, vorbesc tare şi poartă pe ei doar costumul de baie, eventual cu un prosop înfăşurat neglijent, din care mai picură câte un strop. Asta deşi regulamentul interior menţionează prezenţa în restautant în haine decente.

„Asta se întâmplă când sunt mai mulţi români, de la 20 de camere în sus. Pentru a evita astfel de scene, unii clienţi - tot români - solicită hoteluri mai scumpe, unde nu se duc conaţionali de-ai lor“, spune I. Popescu, un agent care promovează Bulgaria.

Potrivit acestuia, românii încalcă regulile în mod curent: mănâncă în cameră, deşi nu e voie, şi cară mâncare în sacoşă de la bufetul suedez. Din această cauză, au fost şi români daţi afară din hotel.

Unul dintre aceştia a trebuit să plece, pentru că a agresat şeful de sală atunci când i s-a atras atenţia că nu e permis să mănânce în cameră.

Shoppingul bate cultura

Distracţia se încinge la maximum atunci când hotelul este ocupat în cea mai mare parte de români.

„La o petrecere de Revelion, au vrut să asculte un CD cu manele, dar s-a opus direcţiunea hotelului. Clienţii au fost nemulţumiţi şi i-au acuzat pe angajaţi că au ceva împotriva românilor“, povesteşte Ionescu, de la o agenţie care vinde Tunisia.

„Chiar dacă, în unele cazuri, comportamentul turistului român înregistrează progrese, lasă de dorit la circuitele culturale. Nu sunt punctuali, preferă shoppingul în loc să bifeze toate obiectivele turistice din program“, afirmă Traian Bădulescu, purtător de cuvânt al Asociaţiei Agenţiilor de Turism (ANAT). La concurenţă cu românii se află ruşii şi germanii, care se dezbracă de bunele maniere după mai multe beri.

Zgârciţi acasă, generoşi în vacanţă

Chiar şi în aceste condiţii, hotelierii din multe destinaţii preferă turiştii români în defavoarea celor din vestul Europei, care, deşi sunt mai civilizaţi, sunt şi mai zgârciţi.

Dacă oaspeţii din Vest cheltuie, în Tunisia, de exemplu, circa 5 euro de persoană în afara sejurului achiziţionat, un adult român poate ajunge la 180- 200 de euro, în condiţiile în care băutura este foarte scumpă în această regiune - un gin tonic costă 13 euro.

În acelaşi timp, nemţii, de exemplu, consumă foarte mult alcool în regim de all inclusive, dar dacă au luat pachet cu demipensiune - doar două mese incluse - îşi drămuiesc cheltuielile, reiese din calculele unui hotel tunisian.

„Este adevărat că românii preferă să dea pe pachetul turistic cât mai puţini bani, dar cheltuie foarte mult la destinaţie. Dacă un turist alege ultra all inclusive, cum oferă multe hoteluri din Antalya, şi nu mai dă bani pe băuturi sau mâncare, el cheltuie alte sute de euro pe shopping, se dă cu paraşuta, cu iahtul etc.“, spune Traian Bădulescu.

Doar ruşii sunt mai generoşi ca românii. Despre aceştia, agenţii spun chiar că „strică piaţa în zonele în care marfa se negociază, cum ar fi Egipt sau Tunisia, pentru că dau oricât li se cere şi din prima“, spune un agent. Românii sunt clienţii ideali: negociază cu plăcere şi cumpără mult - cât mai mult.

ÎN VOIA DOMNULUI

Fără asigurări, dar cu pretenţii

Românii fac abstracţie de alte servicii suplimentare, care le-ar putea încărca factura de la plecare. Un exemplu este asigurarea storno, utilă în cazul în care vacanţa se anulează pe ultima sută de metri. „Se codesc să plătească 1,5% din valoarea pachetului, cât e asigurarea, dar apoi speră să obţină chiar şi o mică parte din sumă“, spune directorul unei agenţii. La fel de nedorite sunt şi asigurările de sănătate: dacă nu sunt obligatorii, clienţii preferă să plece fără ele.