Despre acest Raport m-am pronunțat cu o zi înainte de a ști ce conține, mai precis miercuri, 21 februarie 2018 seara, la emisiunea România9 de pe TVR.

Am susținut înainte de a ști conținutul Raportului că, în absența unor date noi, a unor dovezi zdrobitoare aduse chiar de Tudorel Toader în prezentarea Raportului, o posibilă cerere de revocare a Codruței Kovesi e lipsită de temei deocamdată. Repet, deocamdată, dacă raportăm la datele convocate de ministru în Documentul său. Cum s-a ajuns la momentul din seara zilei de 22 februarie 2018, devenit prin excitație mediatică, dar și prin jocul abil al lui Tudorel Toader de talia transmiterii la tv a casetei cu Procesul lui Ceaușescu?

În seara zilei de 29 martie 2017, Tudorel Toader a prezentat un Raport privind evaluarea de către Ministru a activităţii DNA în cazul OUG 13. Documentul s-a conformat parţial angajamentului din 12 martie 2017, după Decizia CCR care declara anticonstituţională activitatea DNA în acest caz, de a evalua DNA şi Parchetul General.

Răspunzînd valului de critici, Tudorel Toader a proclamat pentru perioada următoare „necesitatea instituirii unei atente monitorizări a unei obligaţii de raportare a activităţii pe care o desfăşoară procurorii de la DNA, DIICOT, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte, o autoritate pe care trebuie să o exercite ministrul Justiţiei şi, repet, o voi exercita, fără ingerinţe în independenţa procurorului de a da soluţii, pentru identificarea modului în care, pe viitor, procurorii înţeleg să respecte limitele de competenţă, să evite transformarea acţiunilor de prevenire, de combatere a fenomenului infracţional în acţiuni de natură să pună în pericol democraţia, să afecteze drepturile şi libertăţile fundamentale.”

Citiți cu atenţie, angajamentul din 29 martie 2017 ne atrage atenţia asupra cîtorva fapte:

1) Deşi a promis o atentă monitorizare a procurorilor din 29 martie 2017 şi pînă acum, ministrul Justiţiei n-a dat nici un semn că ar întreprinde aşa ceva. Monitorizarea ar fi însemnat:

a) instituirea unui grup care să urmărească şi să prezinte ministrului observaţii privind activitatea DNA și a Parchetului General, a DIICOT.

b) Intervenţii publice ale lui Tudorel Toader semnificate ca ţinînd de monitorizare şi prin care să se atragă atenţia celor monitorizați asupra unor derapaje.

2) Evaluarea activităţii manageriale a DNA a fost amînată pentru o dată ulterioară. Pe 3 iulie 2017, Ministrul Justiției anunță opinia publică despre un Control al Inspecției judiciare la DNA în urma cererii sale:

„Dvs mai ştiţi, nu ştiu dacă v-am spus în mod explicit, dar cu siguranţă v-am spus printre rînduri, faptul că am sesizat Inspecţia Judiciară a CSM pentru a face evaluări de fond privind activitatea managerială la DNA pe de o parte la Ministerul Public, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte, pe de altă parte. De ce anume? Pentru că la cele două autorităţi n-au fost făcute evaluări de fond privind activitatea managerială din 2007, adică de zece ani de zile.

Or, zece ani de zile o instituţie să nu fie verificată, să nu fie evaluată, nu ştiu dacă este tocmai în regulă, motiv pentru care am sesizat Inspecţia Judiciară. Verificările sînt în curs de desfăşurare, aştept cu interes bilanţul, rezultatul, concluziile evaluării.”

De observat că ministrul se referă la un control asupra activității manageriale nu numai la DNA. Cînd va prezenta Raportul și despre celelalte instituții? Tudorel Toader ne-a informat joi seara că Raportul privind celelalte instituții va fi prezentat în Parlament mai tîrziu. Pe 5 iulie 2017, deoarece presa insistă să afle ce opinie are despre activitatea DNA, Tudorel Toader refuză să răspundă, invocînd cerința de a aștepta rezultatele controlului:

„Şi dumneavoastră ştiţi, că v-am mai răspuns la această întrebare, că în momentul în care Inspecţia Judiciară finalizează verificările, evaluarea aceea de fond, în momentul în care constată realitatea de la DNA, respectiv de la Ministerul Public, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte, atunci noi ne vom formula propriile concluzii. Acum, practic, îmi cereţi să formulez concluzii înainte de a cunoaşte conţinutul evaluarii.”

În chip legal, ministrul Justiţiei recunoştea în vara lui 2017 că evaluarea o face Inspecţia judiciară, că el nu-şi poate permite să treacă peste concluziile Inspecţiei judiciare. Nici nu se putea altfel.

Din punct de vedere legal, doar concluziile Raportului făcut de Inspecția Judiciară, Raport oficializat prin dezbaterea și votarea în Secția pentru procurori a CSM, pot fi luate în seamă la luarea unei decizii.

Aceasta deoarece:

1. Nici un demnitar din lume nu poate decide într-o chestiune precum aprecierea unei activități de 10 ani a unei instituții doar pe baza impresiilor sale. Așa cum chiar Tudorel Toader explică în mai multe rînduri e vorba de un control care vizează verificarea de documente, audierea procurorilor. Lucruri pe care nu lear fi putut face de unul singur nici Stalin, obligat să ordone înființarea unei Echipe de control.

2. Tudorel Toader e cel care a apelat la formula inspecției judiciare și nu la cea a Corpului său de control. Prin urmare, din start, Tudorel Toader s-a lăsat pe seama Inspecției judiciare. Activitatea Inspecţiei judiciare s-a transformat într-un scandal de mahala, între componenţii echipei şi între o parte a acestora şi şeful Inspecţiei judiciare din CSM.

Raportul a împărţit echipa în două. 3 membri au avut aprecieri favorabile. 3, nefavorabile.

Potrivit Regulamentului, Raportul trebuia dezbătut și votat în Secția de procurori a CSM. Secția de procurori a îndeplinit toate procedurile cerute de disputa din interiorul echipei. Cînd le-a încheiat a convocat o ședință de dezbatere și votare a Raportului. Pe 31 octombrie 2017, s-a luat Hotărîrea Secţiei pentru procurori a CSM. Concluziile Hotărîrii sînt mai mult decît favorabile Codruţei Kovesi. Mai multe pagini de aprecieri ale activității se încheie cu aceste concluzii:

„În raport cu cele reţinute, Secţia apreciază că procurorul şef de direcţie Laura Codruţa Kovesi posedă calităţile necesare pentru exercitarea în continuare a funcţiei de conducere.” La această decizie, șeful Inspecției Judiciare a făcut contestație. Pe 19 februarie 2018, Contestația i-a fost respinsă.

Desigur, ştim că Hotărîrea a fost contestată. Ştim că trei membri ai Corpului de control au avut o părere proastă despre Codruţa Kovesi. Chiar dacă consultativ, votul Secţiei nu poate fi trecut cu vederea. Statul de drept înseamnă însă respectarea deciziei luate de instituţiile corespunzătoare. 

Joi seara, ministrul Justiției ne-a făcut o surpriză. Deși titlul Raportului a fost evaluarea activității manageriale (pe ultimii zece ani, cum ne-a amenințat), domnul ministru a prezentat opiniei publice două zeci de argumente ale domniei sale în exclusivitate, fără nici o referire la Raportul Inspecției judiciare, repet, cerut de domnia sa, nici măcar la partea scrisă de acei membri nefavorabili șefei DNA. Indiscutabil, multe dintre lucrurile zise de domnia sa sunt corecte. Despre unele am scris și eu.

Evident, nu mi s-au părut corecte acuzațiile că prin declarațiile sale, Codruța Kovesi întreține în străinătate o imagine dezastruoasă a României. Despre situația din România se pronunță public zeci de persoane mai mult sau mai puțin importante de la noi. Din faptul că ale Codruței Kovesi sunt printre puținele luate în seamă de presa occidentală, de cancelariile Marilor puteri, nu înseamnă că ministrul Justiției trebuie să ceară revocarea Codruței Kovesi.

Codruța Kovesi nu e un funcționar mărunt al României de azi. O decizie privind revocare ei din postul de șef al DNA are implicații social- politice interne și externe uriașe. Prin urmare, ea nu poate fi luată fără efortul de a convinge opinia publică internă și internațională asupra temeiniciei acestei decizii.

Din acest punct de vedere, momentul de joi seara a fost un dezastru de comunicare. Un dezastru care trece dincolo de persoana lui Tudorel Toader, pentru a afecta PSD și mai ales lupta împotriva folosirii anticorupției pentru răfuieli politicomafiote:

● Refuzul de a răspunde la întrebările jurnaliștilor invitați la o conferință de presă și nu la un monolog reprezintă o lovitură de imagine, adîncind suspiciunea că ministrul a decis pe baza principiului Așa vreau eu!

● Invocarea unor nenorociri exagerate pricinuite Comisiei parlamentare de anchetă în genul celei că respectiva Comisie a fost obligată să-și prelungească activitatea, în contextul unei imagini groaznice a Parlamentului, în opinia publică a fost de-a dreptul penibilă.

● Absența oricărei referiri la Raportul Inspecției judiciare a lăsat impresia unei decizii luate de unul singur de ministrul Justiției.

● Multe dintre argumentele invocate de Tudorel Toader aparțin exclusiv propagandei PSD, cum ar fi proasta imagine în străinătate, defăimarea țării.

● Multe dintre acuzațiile aduse de Tudorel Toader sunt controversate, asupra lor – ca de exemplu cea despre înregistrările cu decaparea- nici o altă instituție nepronunțîndu-se încă.

Joi seara am asistat la un dezastru în materie de convingere a opiniei publice. Voit sau nu, Tudorel Toader a contribuit decisiv la întărirea poziției deținute de Codruța Kovesi pe plan intern și extern. Și, evident, la un spor de capital electoral pentru Klaus Iohannis, cel care mai mult ca sigur va respinge cererea de revocare.

Citește și: