Dar acuzația sa a fost folosită politic: într-o convorbire telefonică între Trump și Zelenski, din 25 iulie 2019, primul ar fi făcut presiuni asupra celui de-al doilea pentru a deschide o anchetă împotriva familiei Biden, condiționând-o de un ajutor militar de aproape 400 de milioane de dolari.
Joe Biden este unul dintre candidații Democrați în cursa pentru nominalizare la prezidențiale, și Trump ar fi urmărit să-și neutralizeze un adversar politic.
Doar că informațiile date ulterior publicității au dezmințit categoric această versiune: ajutorul american pentru Ucraina a fost promulgat și eliberat de Trump fără nici o amânare, așa cum fusese aprobat de Congres, și în termenul legal.
Mai mult, într-un gest fără precedent al Casei Albe, transcrierea convorbirii telefonice a fost declasificată și dată publicității. Ea dovedea că nu au existat nici un fel de presiuni asupra lui Zelenski (liderul ucrainean le-a negat personal) și demonstra că Trump a cerut anchetarea afacerii Biden-Burisma în contextul corupției care face ravagii în Ucraina. Anticorupția este o temă comună a tuturor administrațiilor americane, cel puțin declarativ. România știe asta.
Pomenind expres numele lui Biden, a urmărit Trump un interes politic? Probabil. Dar americanul de rând a aflat că Hunter, băiatul lui Joe Biden, a primit pentru postul său în boardul companiei ucrainene Burisma o indemnizație de 50.000 de dolari pe lună, în timp ce tăticul era vicepreședintele SUA și reprezentantul special al administrației Obama în Ucraina.
Companii internaționale de dimensiuni comparabile cu Burisma își plătesc membrii boardului cu jumătate din suma pe care o primea beizadeaua Democrată.
Cu atât mai mult cu cât Hunter Biden nu avea nici o calificare în munca pentru care era plătit regește, cu excepția unei concedieri din US Navy pentru că se droga cu cocaină și avea probleme cu alcoolul.