România va trece la ora de vară, la data de 27 martie. Cine au fost oamenii care au propus această schimbare și care au fost argumentele care au susținut-o.

În acest an, se va trece la ora de vară, la data de 27 martie, în ultimul weekend al lunii. Ora de vară (DST), cunoscută și sub numele de ora de vară sau ora de vară (Statele Unite, Canada și Australia) și ora de vară (Regatul Unit, Uniunea Europeană și alte câteva țări), este o practică de devansare a ceasurilor (de obicei cu o oră) în timpul lunilor mai calde, astfel încât întunericul să cadă la o oră mai târzie.

Cum a apărut ideea schimbări orei

Punerea în aplicare tipică a DST constă în devansarea ceasurilor cu o oră primăvara („spring forward”) și în retragerea ceasurilor cu o oră toamna („fall back”) pentru a reveni la ora standard. Ca urmare, există o zi de 23 de ore la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii și o zi de 25 de ore în toamnă.

Ideea de a schimba ora, i-a aparținut prima dată americanului Benjamin Franklin. Într-o scrisoare satirică adresată editorului revistei The Journal of Paris, Franklin a sugerat că trezirea mai devreme în timpul verii ar economisi utilizarea lumânărilor și a calculat că vor decurge economii considerabile.

În 1895, entomologul și astronomul neozeelandez George Hudson a propus serios ideea de a schimba ceasurile cu două ore în fiecare primăvară, Societății de Filosofie din Wellington. El dorea să aibă mai multe ore de lumină pe care să le dedice colectării și examinării insectelor. În 1907, rezidentul britanic William Willett a prezentat ideea ca o modalitate de a economisi energie. În ciuda faptului că a primit o considerație serioasă, nu a fost niciodată pusă în aplicare.

Locurile în care această mutare nu ar folosi

În 1908, Ontario, Canada, a început să folosească DST. Începând cu data de 30 aprilie 1916, Imperiul German și Austria-Ungaria au adoptat această schimbare.

Multe țări au folosit DST în diverse momente de atunci, în special după criza energetică din anii 1970. În general, DST nu este observat în apropierea Ecuatorului, acolo unde orele de răsărit și apus ale soarelui nu variază suficient de mult pentru a-l justifica. Unele țări îl respectă doar în anumite regiuni: de exemplu, unele părți din Australia îl respectă, în timp ce alte părți nu.

În schimb, nu este observat în unele locuri de la latitudini mari, deoarece există variații mari ale orelor de răsărit și apus ale soarelui, iar o decalare de o oră nu ar face relativ mare diferență. Statele Unite ale Americii îl observă, cu excepția statelor Hawaii și Arizona. (Î

Schimbarea orei DST complică uneori măsurarea timpului și poate perturba călătoriile, facturarea, păstrarea înregistrărilor, dispozitivele medicale și tiparele de somn. În general, programele informatice ajustează automat ceasurile.