La începutul anului 1990, imediat după Revoluție, naționala României a împușcat doi iepuri. „Tricolorii”, care aveau să participe în vara acelui an la Campionatul Mondial din Italia, au început pregătirea pentru turneul final și au participat la două meciuri caritabile.

Mai întâi, reprezentativa lui Emeric Ienei a evoluat în Franța, cu Olympique Marseille. 30.000 de spectatori au participat la jocul câștigat de gazde cu 2-1. Însă, banii obținuți – nu se știe suma oficială – nu au ajuns niciodată în România. Apoi, în luna februarie, naționala a mers la Munchen pentru a juca împotriva lui Bayern.

Întâlnirea a fost aranjată de Ion Țiriac și avea o miză de 500.000 de mărci germane. Șeful delegației era la acea vreme Cornel Dinu, secretar de stat în Ministerul Sporturilor. „Procurorul” povestește în cartea autobiografică „Misterele lui Mister” șocul financiar pe care l-a reprezentat întâlnirea cu Țiriac.

„Cum am ajuns, marele om de sport și de afaceri mi-a dat 50.000 de mărci avans să le împart, ca diurnă, delegației. Și eram cam 30! Fiecăruia i-a revenit cam 1.500 de mărci. Sumă șocantă pentru oricine atunci. Chiar și pentru fotbaliști, care nu primiseră niciodată, pentru un joc în deplasare, nici pe departe, sume cu atâtea zerouri. Și când te gândești că generația din Mexic 1970 a avut acolo diurnă pe zi de 1,5 dolari!… Desigur, când au primit banii, mai toți din delegație și-au făcut semnul crucii: „Doamne, să fie primit!”, scrie Dinu.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE