Un țigan venea săracul, tocmai de la mama dracu’, vorba cântecului, să-și ia permis de conducere în București, ca tot omul care n-a reușit prin alte părți.

N-ai crede că după toate demascările, descinderile, arestările, condamnările din ultimii ani, mai există funcționari curajoși, care să se vândă pe bani puțini pentru un amărât de permis de conducere.

Nea Ionel n-o făcea neapărat pentru bani, avea destui. Sufletul lui bun și milos nu percepea tarife fixe pentru tâmpiții și analfabeții care ne omoară pe trecerea de pietoni, nefăcând diferența între cedează trecerea și drum cu prioritate. Nu! El avea un al zecelea simț, așa îi plăcea să se laude, care îi dicta pe cine să treacă și pe cine nu. Om cu principii, justițiar, filantrop, exigent, Nea Ionel avea un singur mare defect - îi ura pe țigani...profund, complet, irevocabil. Rar se lăsa convins că sunt și ei oameni.

Și, ca să n-avem vorbe, ori de câte ori cineva îndrăznea să-l deranjeze cu solicitări absurde, de genul țigan analfabet caut permis, se enerva peste măsură :

- Paștele mamii lor de nemernici! Leaș da la toți permise dacă aș ști că se calcă unul pe altul.

- Nea Ionele, ăsta e băiat deștept, pe cuvânt. Știe să-și scrie și numele, are semnătură. Hai să-l ajutăm!

- Nici nu vreau să aud. Ce mașină are?

- Are mai multe. Toate mărcile. Zii una și mâine o are.

- Să-și ia șofer, dobitocul. Ce- trebuie permis?

- Are șofer, nea Ionele, da nici ăla nare permis. E tot țigan.

- Cum dracu, mă, să-ți iei șofer fără permis? Cât de prost să fii? Te pomenești că o vrea și pentru ăla?

- Sincer, nu știam cum să te rog, nea Ionele, dar te-ai prins matale. Plătește bine, nu glumă.

Ei, ce te faci? Nea Ionel se lăsa greu. Ba că ar vrea, ba că nu merită, ba îl mustra conștiința de apărator al poporului să lase pe șosele țigani bătuți în cap și fără minte.

- Bine, fie! Dar știi că pentru ăștia tariful e altul. Și vreau să îmi dea banii înainte, să mă uit în ochii lor ca să fiu împăcat.

- Cum zici tu, nea Ionele. Mâine îi aduc la tine. Dar zii, câți bănuți să le cer?

- Știi deja. 500 de căciulă.

- Băi, Mihai, am vorbit cu omul. Vă așteaptă mâine cu două de cinci sute de cai. Ai priceput?

- Aha. Ce două de cinci sute de cai?

- Bă, tu ești prost sau te prefaci? Păi ce-am vorbit noi?

- Să mor dacă pricep. Hai că vin unde ești să-mi explici.

- Prostu’ dracu’, sunt la Constanța, n-ai unde să vii. Cinci sute de cai de căciulă, din ăia mov. Te-ai prins, dobitocule?

- Zii așa frate, că eram în ceață. Cam scump moșu’! Nu se poate mai puțin ?

- Da ce, mă, ești la tine în țigănie? Du-te, tată, la gară, dacă n-ai bilet ! Hai să trăiești. Mă cauți când înveți să scrii.

- Bă, stai așa, ce te ataci? Am întrebat, n-am dat cu paru’ ! Ziceam și eu că pentru alții a fost mai puțin, da nu în București. La noi, acolo. Asta e, ce dracu’ să fac? În două săptămâni îmi vine mașina, trebuie să rezolv cumva.

- Eu ți-am zis, altceva nu mai am.

- Da, gata, ce să mai....mâine mă duc să vorbesc cu omul. Dă-mi telefonul lui.

- N-are telefon, frate, e de modă veche. Îți dau adresa unde îl găsești, că te așteaptă.

- Bă, ești nebun, n-are telefon? Asta e tare. Nu-i prost moșu!

A doua zi, țiganul și sluga lui de șofer fără permis s-au dus la adresa conspirativă unde îi aștepta agentul de poliție Ionel Irimia. Au venit cu taxiul, că n-avea rost să riște nimic, acum când erau atât de aproape de reușită. Numai că, surpiză! Adresa indicată nu era alta decât sediul unei secții de poliție și, drept să vă spun, le cam tremurau pantalonii celor doi aspiranți.

- Cum naiba ne-a chemat ăsta la poliție? Du-te tu și vezi unde e, l-a îndemnat țiganul pe șofer.

- Mă duc, da ce zic?

- Zici că ai o treabă cu domnul Ionel Irimia.

Țiganul a intrat șovăind în secția de poliție, speriat și neștiind ce să întrebe, și-a îndesat mâinile în buzunare, așteptând o minune. Dar n-a venit, așa că și-a luat inima în dinți și l-a întrebat pe polițistul de serviciu :

- Unde îl găsesc pe domnul Ionel Irimia?

- Ce treabă ai tu cu el?

- Mă așteaptă.

- Cum te cheamă?

- Gheorghe Tănase.

- Sună la interiorul ăsta, și îi arată o hârtie cu numere de telefon.

- Nu știu carte.

- Vezi ușa aia verde din față? Scrie pe ea 031, da’ tu n-ai de unde ști. Acolo îl găsești.

- Ai venit, țigane?Parcă erați doi? Nici să numărați nu puteți, mă ?

- Să trăiți, șeful vă așteaptă afară

. - Ce afară, mă? Eu stau la dispoziția voastră? Paștele mamii ei de treabă, când te încurci cu țiganii...

- Șefu’ zice că îi e frică să vă dea banii la secție. Că are din ăia mici și e mulți până la o mie.

Nea Ionel își dă ochii peste cap și se urnește de la biroul ros de vreme și de coate cu mare greutate.

- Ce-am ajuns! Unde-i țiganul?

- Uite-l acolo, în spatele la duba aia neagră.

- Uite, să-i zici lu mă-ta! Uitați, se spune.

Întâlnirea a fost scurtă și neechivocă.

- Marți vă aștept pe amândoi, ca să rezolvăm din prima. Plecarea e din față de la Filaret.

- Șefu’, da’ banii nu îi numeri? Să nu zici că te păcălim

- Lasă țigane, că nu ești așa de prost. Știu eu ce am de făcut.

- 500 cu 500, cum ai cerut, da’ n-am avut din ăia mov, ți-am adus mărunțiș. Da’ tot bani e și ăia...

Nea Ionel a plecat fără să-i numere, dar țiganii erau mulțumiți.

- Ai filmat tot, Tănase? Dacă ne dă țeapă, măcar îl avem la mână.

- Tot, șefu’, verificăm acasă.

Vine și ziua de marți. Țiganii aveau emoții, Nea Ionel părea foarte relaxat.

- Ți-ai dracului! Nu vă termin eu pe toți...

- Șefu’, du-te tu primu’. Eu stau de șase, în caz că nu iese bine.

- Dă-i drumul, țigane. Ți-ai potrivit oglinda, scaunul ?

- Da’ nu așa ne-a fost vorba. Ieri când ți-am dat banii, nu mi-ai spus că trebuie să conduc.

- Bă, ești prost? Pleacă naiba de pe loc, că ne văd ăștia și intră la bănuieli. Mișc-o și tu puțin.

- Are trei pedale! Eu nu știu decât cu două.

- Mamă, ce bătaie îți iei când plecăm de aici. Apasă ambreiajul și bagă în viteză, că te lipesc de volan.

- Nu pot, șefu’, că nu știu. Da’ ce miai promis ieri? Că nu sunt probleme. Acu ce faci? Vezi că nu e bine așa, lasă gura jos.

- Ce faci țigane, mă ameninți ? Mă te omor cu mâna mea. Ia că fac eu raport că ai vrut să mă lovești si să mă mituiești. Dă-te jos, că vezi tu.

- Domnule Ionel Irimia, avem un mandat de aducere pe numele dumneavoastră, comisar șef Radu Florea mă numesc.

- Ce comisar, mă, ia laba de pe mine. Țiganul ăsta a vrut să mă mituiască.

- Domnul este investigator sub acoperire.

- Ce domn mă, ce domn? Analfabetul ăsta care nu știe nici câte pedale are o mașină ?

Avea dreptate tata, țiganu-i țigan și în ziua de Paști...