„Pe de altă parte, Austria nu a cunoscut violențe comparabile cu cele din Franța, dar Austria nu are aceeași suprafață și nici aceleași mize. Acestea fiind spuse, și în Austria au avut loc incidente. În martie 2018, un tânăr, descris de polițiști drept un simpatizant islamist, a efectuat un atac cu cuțitul în fața ambasadei iraniene la Viena, înainte de a fi împușcat. Anul precedent, un cuplu fusese ucis la Linz, în vestul țării, de un bărbat care revendica intenții religioase. Poliția austriacă anunțase, de asemenea, că a dejucat câteva atacuri organizate pe teritoriu austriac”.

Ultimele atacuri observate în Franța, ca și în alte părți, par să ofere un mod de operare similar: cel al indivizilor care acționează singuri, fără a fi folosit resurse semnificative sau o organizație specifică.

„Atacurile din ultimile săptămâni nu sunt atacuri la scară largă, precum cele din 13 noiembrie 2015. Acești indivizi acționează într-adevăr izolat. Aceștia răspund la strategia „celor o mie de tăieturi” inițiată de Al-Qaida în 2004, preluată apoi de grupul Statului Islamic, ISIS, în special prin vocea purtătorului de cuvânt al acestuia, Abu Mohammed al-Adnani, zece ani mai târziu. Această strategie solicită tuturor jihadiștilor să lovească inamicul cu atacuri de intensitate redusă, oriunde s-ar afla, pentru a-l epuiza treptat și a-i învinge capacitatea de rezistență”.

Aceste atacuri nu au înlocuit acțiunile teroriste la scară largă, dar sunt și mai îngrijorătoare, deoarece este mai dificil pentru autorități să identifice persoanele susceptibile să treacă la acțiune. Mai presus de toate, această strategie este o armă deosebit de redutabilă pentru distilarea fricii în societate și instaurarea tensiunilor interne.

Amenințarea teroristă care planează asupra Europei necesită decizii de securitate comune. Dar UE are deja câteva instituții în acest domeniu. După atacurile teroriste de la Madrid din 2004, liderii celor 27 au adoptat o declarație privind lupta împotriva terorismului. Printre măsuri a fost creat un post de coordonator UE dedicat acestui dosar. La fel, UE a reușit să pună pe masă un anumit număr de dispozitive precum PNR (Passenger name record), un instrument de centralizare a datelor pasagerilor de pe zborurile europene, adoptat în 2016 de Parlamentul European.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE