Modul în care creierul percepe timpul nu are nicio legătură cu modul în care acesta este reprezentat convenţional, prin mecanisme cât mai exacte de ceasornic. Timpul aşa cum este simţit şi trăit pare să zboare la un moment dat sau să rămână nemişcat în anumite ocazii. Acest sentiment distorsionat al timpului are drept una dintre cauze „oboseala” celulelor cerebrale, conform unui nou studiu realizat în Japonia şi publicat de revista JNeurosci, transmite miercuri Live Science.

Atunci când creierul a fost expus la exact acelaşi interval de timp de prea multe ori, neuronii devin suprastimulaţi şi transmit mai puţine impulsuri, conform studiului. Însă, modul în care percepem timpul este complicat, existând numeroşi alţi factori care pot contribui la explicaţia faptului că uneori ni se pare că timpul zboară, iar alteori că a rămas în loc.

Abia recent oamenii de ştiinţă au început să înţeleagă modul în care creierul percepe timpul. În 2015 cercetătorii au identificat prima dovadă a faptului că activitatea anumitor neuroni fluctuează în funcţie de percepţia noastră asupra timpului. Însă nu era clar dacă aceşti neuroni, aflaţi într-o mică regiune cerebrală denumită girusul supramarginal (SMG), urmăresc în mod obiectiv trecerea timpului sau generează o experienţă subiectivă a timpului.

În noul studiu, cercetătorii au folosit „o iluzie a timpului” într-un experiment desfăşurat cu ajutorul a 18 voluntari. Participanţii au fost testaţi la un aparat de rezonanţă magnetică funcţională (fRMN) care măsoară activitatea cerebrală prin detectarea variaţiilor din fluxul sanguin.

Voluntarii au trecut printr-o perioadă de „adaptare” în care li s-a arătat un cerc gri pe un fundal negru pentru perioade de 250 de milisecunde sau de 750 de milisecunde, în 30 de reprize consecutive.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE