„Germania se luptă. A fost singura economie din G7 care a înregistrat o scădere anul trecut. Se preconizează că și în acest an va fi economia grupului cu cea mai lentă creștere”. Acestea sunt primele cuvinte ale unui blog al membrilor Departamentului european al FMI publicat la 27 martie. Potrivit FMI, PIB-ul său pe cap de locuitor a scăzut cu 1 % între 2019 și 2023. Acesta a fost al 34-lea cel mai slab rezultat din 41 de economii cu venituri ridicate. Dintre economiile G7, doar Canada a înregistrat rezultate mai slabe. Chiar și Regatul Unit, cu o scădere de 0,2 %, și Franța, cu o mică creștere de 0,4 %, au avut rezultate mai bune. Creșterea SUA de 6% a fost în altă ligă.

Dacă Germania a fost recent „un om bolnav”, este aceasta o afecțiune temporară sau cronică?

Există motive întemeiate pentru a susține că este vorba în principal de prima situație. După cum se menționează pe blog, termenii de schimb ai Germaniei s-au deteriorat foarte mult după invazia Rusiei în Ucraina. Lucrul acesta s-a întâmplat întrucât prețul gazelor naturale a crescut foarte mult. Dar termenii de schimb au revenit la nivelurile din 2018, deoarece prețul gazelor naturale a scăzut din nou. Creșterea concomitentă a inflației s-a inversat. Politica monetară a BCE a început să se relaxeze. În cele din urmă, reechilibrarea post-pandemică a cererii globale dinspre produsele fabricate către servicii a fost, de asemenea, nefavorabilă pentru economia Germaniei. Dar și acest lucru este pe cale să se inverseze.

FMI adaugă că îngrijorările cu privire la viitorul pe termen lung al industriei germane sunt exagerate. Da, industriile mari consumatoare de energie s-au contractat. Totuși, acestea reprezintă doar 4 % din economie. În schimb, producția de automobile a crescut cu 11 % în 2023. În același timp, exporturile de vehicule electrice au crescut cu 60 %.

În plus, se adaugă, „valoarea adăugată a producției a rămas constantă chiar dacă producția industrială a scăzut”. Conform previziunilor Consensus din iulie, creșterea economică a Germaniei ar trebui să fie de doar 0,2 % în 2024. Dar se preconizează că va ajunge la 1,1 % anul viitor. Totuși, dacă aceasta va fi noua normalitate, este mai degrabă una slabă. Mai degrabă aceste tendințe pe termen lung decât șocurile recente reprezintă marea problemă. Economia germană suferă din cauza a cinci tendințe negative.

Care sunt tendințele negative ale Germaniei?

În primul rând, creșterea forței de muncă din Germania (persoane cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani) ar trebui să scadă cu 0,66 puncte procentuale între 2025 și 2029, în raport cu creșterea înregistrată între 2019 și 2023. Aceasta este cea mai mare scădere de acest fel din G7.

În al doilea rând, ponderea investițiilor publice brute în PIB, care a fost de 2,5 % între 2018 și 2022, a fost cea mai scăzută dintre țările cu venituri ridicate semnificative, cu excepția Spaniei. Aceasta a fost chiar sub procentul destul de slab de 3 % din Regatul Unit.

În al treilea rând, PIB-ul pe cap de locuitor al Germaniei (la paritatea puterii de cumpărare) a scăzut de la 89 % din nivelul SUA în 2017 la 80 % în 2023. Acesta a fost cel mai mare declin relativ al oricărui membru G7 în perioada respectivă.

În al patrulea rând, Germania continuă să joace un rol nesemnificativ în economia digitală. Întrucât este cea mai mare economie a Europei, acest lucru este important și pentru UE în ansamblu. Lumea intră într-o eră a fragmentării. Acest lucru va fi deosebit de important pentru economia relativ dependentă de comerț a Germaniei.

Acestea sunt obstacole importante, care trebuie toate luate în considerare și abordate. Dar niciuna dintre ele nu va fi deosebit de surprinzătoare. Deschiderea către imigrație, reducerea birocrației și crearea unei piețe unice europene, cu o uniune dinamică și integrată a piețelor de capital, sunt toate părți ale răspunsului, conform ft.com.

Germania nu este un model de urmat

Cu toate acestea, există o altă caracteristică care aproape niciodată nu este considerată o problemă în „cercurile respectabile” din Germania sau din alte părți: uriașele sale excedente structurale de economii, care au finanțat, desigur, uriașele sale excedente de cont curent. Mulți economiști germani consideră că acestea sunt o dovadă a competitivității internaționale a Germaniei și insistă că toți ceilalți, în special cei din zona euro, ar trebui să urmeze exemplul său. Aceasta este o prostie. Primul motiv este că toți ceilalți nu îi pot urma exemplul. La nivel mondial, economiile și investițiile trebuie să se potrivească. Astfel, dacă o economie agonisește mai mult decât investește, ceilalți trebuie să facă invers. Acest lucru se va vedea apoi în acumularea de creanțe financiare asupra țărilor cu deficit, predominant sub formă de datorii. Această ostilitate germană față de datorii este o nebunie sau, mai rău, o ipocrizie. Excedentele sale trebuie să fie echilibrate de deficitele și datoriile altora. În plus, apelurile adresate membrilor zonei euro de a-și reduce deficitele fiscale vor funcționa bine numai dacă contul curent al zonei euro va înregistra un excedent și mai mare sau dacă sectoarele private din alți membri ai zonei euro vor fi forțate să înregistreze deficite. Pericolul este că astfel de ajustări vor fi privite ca recesiuni de tipul „cerșesc vecinul” cauzate de Germania. Acest lucru s-a întâmplat în zona euro cu o ferocitate aproape letală în anii 2010. Nu trebuie să se întâmple din nou, mai ales având în vedere politica febrilă de astăzi.

Investițiile publice, la un nivel scăzut

Al doilea motiv este că există o soluție internă simplă. Germania ar trebui să utilizeze mai mult din surplusul său de economii la nivel intern. Modalitatea evidentă de a face acest lucru este de a crește nivelul extrem de scăzut al investițiilor publice. Permite guvernului german, unul dintre cele mai solvabile din lume, să împrumute de la persoanele care au cea mai mare încredere în el, și anume cetățenii germani, pentru a investi mai mult pe plan intern.

Un capitol excelent despre „Investițiile publice în Germania”, dintr-o carte recentă despre investițiile publice europene, notează că investițiile publice nete au fost aproape de zero de la începutul acestui secol. Astfel, raportul dintre capitalul public și PIB a scăzut constant. Nu are niciun sens ca o țară cu un surplus atât de mare de economii în sectorul său privat să nu le utilizeze acasă, generând astfel atât o ofertă mai puternică, cât și cererea de care Germania și zona euro vor avea nevoie.

Problemele pe termen scurt ale Germaniei vor trece. Cele pe termen lung sunt mai dificile. Dar cea mai inutilă este reticența sa de a finanța investițiile publice necesare la nivel național. A sosit momentul să abrogăm absurda „frână a datoriilor” din Constituție.