Finala Euro 2024 a rămas în urmă, amintirile dăinuie. Spania a câștigat fără drept de recurs, după un parcurs fără greșeală, 7 victorii din tot atâtea meciuri disputate aici, pe stadioanele Germaniei.

 Coloane ca pe Acropole

Va rămâne una dintre campioanele de necontesat ale turneelor finale de Mondial sau European, așa, la repezeală, la una cu Brazilia lui Pele, Mexico 70, ori Argentina lui Maradona, 16 ani mai târziu, tot la un Mondial, încununată tot pe „Azteca” din Ciudad de Mexico.

Spania a primit coroana de regină a Europei pe o arenă plină de istorie și de măreție. Pe dinafară, „Olympiastadion” e cu adevărat un stadion impresionant. Prin dimensiuni, 77.000 de locuri, și prin arhitectura sa veche, bătută de evenimente și de timp. Coloanele și culoarele din piatră de dindărătul tribunelor te fac să crezi că ești undeva, pe Acropole.

 Jesse Owens, învingătorul lui Hitler

În 1931, Germania a primit dreptul de organizare a Olimpiadei din 1936. Nimeni nu știa ce avea să urmeze. În 1933, Hitler și partidul nazist au venit la putere. Pentru a-și demonstra pe toate planurile măreția, au decis ca pentru Jocurile Olimpice să construiască un complex măreț. Între 1934 și 1936 s-a ridicat „Olympiastadion”.

Stadionul a fost măreț, dar socotelile lui Hitler au fost date peste cap de celebrul atlet american de culoare Jesse Owens. În plină propagandă a lui Hitler și a regimului său despre superioritatea rasei ariene, Jesse Owens a cucerit nu mai puțin de patru titluri olimpice: la 100 metri, 200 metri, ștafeta 4 x 100 m și la săritura în lungime. Hitler a refuzat să dea mâna cu el, preferând să-i salute doar pe medaliații germani, apoi a părăsit tribuna oficială de pe „Olympiastadion”.

 De ce s-au opus comuniștii

În 1988, arena a mai fost subiectul unei mari controverse. Atunci, Germania Federală a organizat pentru prima dată Campionatul European de Fotbal. S-a luat în discuție ca „Olympiastadion” să fie unul dintre stadioanele – gazdă ale turneului. Numai că arena era în, pe atunci, Berlinul Occidental. La presiunea autorităților comuniste din Republica Democrată Germană, UEFA a decis ca „Olympiastadion” să nu gazduiască partide la Euro 88. Motiv pentru care și finala Olanda – URSS, 2-1, cu celebrul gol al lui Van Basten în poarta lui Dasaev, s-a disputat pe „Olympiastadion” din Munchen.

Auf Wiedersehen!

Marile ziare germane apărute luni și ieri, au dat Spaniei ceea ce e al Spaniei. Pagini întregi au lăudat victoria trupei lui De la Fuente, a lui Yamal, Williams, Dani Olmo și a celorlalți „toreadori” iberici. Asta deși primele pagini au fost rezervate tentativei de atentat asupra lui Donald Trump. Și a recunoașterii, veste șocantă pentru mulți, de către Ralf Schumacher că face parte din comunitatea LGBT!

Pe aeroportul din Berlin, se pleacă și se vine din toate direcțiile. Poți învăța georgafie dacă te uiți pe tabelele de afișaj. Un Albert, ursul - mascotă Euro 2024, în mărime naturală, dă să bată cuba cu pasagerii, care mai grăbiți, care mai plictisiți. Nici el nu pare prea în apele lui. Fiindcă „Europamaisterchaft” a luat sfârșit.

Auf Wiedersehen!