Fake-news apar des în cablogramele din acea perioadă, explicațiile fiind multiple. În primul rând deciziile privind soarta personalităților comuniste de la vârf, rotirea sau mazilirea lor erau accesibile doar unui număr restrâns de persoane și acestea nu erau disponibile pentru discuții cu americanii. Informațiile erau obținute de terți și transmise direct Centralei. Abia aici ele erau coroborate cu alte surse și se obțineau datele corecte.

Cât de corecte se putea, în condițiile în care (o arată alte documente) americanii nu reușiseră să penetreze aparatul de partid școlit la Moscova.

„Numele lui Groza nu a fost menționat în ziare”

Iată textul cablogramei: „Absența prim-ministrului Petru Groza a atras atenția în România. Numele său nu apare de ceva timp în comunicatele oficiale. De exemplu, pe 6 martie 1951, când a fost aniversat Guvernul comunist, numele lui Groza nu a fost nici măcar menționat în ziare și poza sa nu a fost publicată. De la începutul lui februarie 1951 au existat zvonuri că Groza va fi înlocuit cu președintele Marii Adunări Naționale, Mihail Sadoveanu.”

„Lumina vine de la Răsărit”

Petru Groza a condus Guvernul începând cu 6 martie 1945, dar, după adoptarea Constituției republicane din aprilie 1948, s-a tot speculat că va pierde această poziție, mai ales că nu abandonase Frontul său al Plugarilor pentru a se înscrie în partidul comuniștilor. Avea să părăsească șefia Guvernului abia în 1952, dar nu pentru că a fost marginalizat, ci pentru a prelua o funcție asimilată atunci celei de șef al statului, cea de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Pe această poziție se afla și în 1958, când a murit de cancer. Se pare că, în 1951, a lipsit o perioadă din prim-planul politic, fiind bolnav.

În 1952, locul lui Groza la conducerea Consiliului de Miniștri era luat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mihail Sadoveanu din cablogramă e chiar cel din manualele de Literatură. Începând cu 1944, Sadoveanu și-a legat numele de comunism, acceptând diferite poziții în ierarhia statului. Despre colaboraționismul său, ca și despre cele două ode ridicate comunismului, „Mitrea Cocor” și „Lumina vine de la Răsăsrit”, s-au scris mii de pagini. El a condus Prezidiul Marii Adunări Naționale chiar după abdicarea forțată a Regelui Mihai, din 30 decembrie 1947 până la 13 aprilie 1948, când s-a adoptat Constituția. 

În 1951, când e datată telegrama CIA, Sadoveanu era simplu membru în Adunare. Influent, dar simplu membru.

CIA încurcă borcanele din nou

La al doilea punct al cablogramei se spune: „A fost observată de asemenea absența lui Iosif Chișinevschi, membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Chișinevschi este considerat principalul rival al Anei Pauker și Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului. Ultimul dintre prietenii lui Chișinevschi eliminat din funcție este Petru Borilă, ministrul Reconstrucției.”

Soții Liuba și Iosif Chișinevschi erau departe de a fi marginalizați în 1951. Liuba, prietena Anei Pauker, a fost membră a Prezidiului Marii Adunări Naționale. Iosif era prieten cu Dej din anii de ilegalitate, fuseseră împreună în închisoare la Târgu Jiu. Practic, la cum era condusă în 1951 Republica Populară România, cei doi erau asigurați de legături la nivel înalt. Fisura nu era între soții Chișinevschi și Pau ker sau Dej, ci între Pauker și Dej. Ea avea să devină evidentă puțin mai târziu, în 1952, când Pauker, fost ministru de Externe, avea să fie îndepărtată din toate funcțiile. Actul final al mazilirii avea să vină în 1953, când a fost și arestată pentru o scurtă perioadă.

Iosif Chișinevschi a fost responsabilul cu propaganda în Comitetul central al partidului până în 1957. În 1954, Dej l-a cooptat în Guvern ca primvicepreședinte. A încercat să-l înlăture pe fostul său coleg de detenție de la conducerea partidului, dar puciul a eșuat. În 1957 este exclus și din partid.

Petru Borilă despre care se vorbește în notă merită câteva cuvinte. Ilegalist, Borilă a avut funcții de conducere, în partid sau în Guvern, până în 1965. S-a căsătorit cu o ilegalistă, Ecaterina Abraham, având împreună doi copii, Iuri și Iordana. Iordana a fost soția lui Valentin Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu. Cei doi au divorțat în 1988, dar au împreună un copil.

Și un pic de spionaj economic

În al treilea și ultimul punct al telegramei, sunt adunate câteva informații economice: „Anul acesta vor începe construcția uzinei electrice Comănești (care va funcționa pe petrol) și a hidrocentralei Lănești. De asemenea, anul acesta vor începe electrificarea căilor ferate Arad-Timișoara, Bacău-Comînești și cele din zonele Stalin (Brașov), Cluj, București, Sibiu și Prahova. Membrii Uniunii de tineret se vor angaja în număr mare, ostentativ, voluntar și fără plată, la realizarea acestor proiecte.”