Poziția PSD în arhitectura puterii actuale este mult mai șubredă decât parea la o simplă analiză. Și aici nu mă refer la scorul din sondaje, pentru că știu din experiență că adevăratele evaluări se fac înaintea unui moment electoral, nu după un miting soldat cu incidente violente. Mă refer la o cu totul altă abordare.

Războiul declanșat de Liviu Dragnea pe mai multe fronturi, cu SRI și SPP, cu președintele Iohannis, cu o parte a mass-media, cu protestatarii din Piața Victoriei, consumă rapid resursele de încredere pe care le în rândul susținătorilor săi fideli. Se spune că Liviu Dragnea nu mai ascultă decât de o mână de oameni, din zone marginale partidului. Acesta ar fi primul semn că lucrurile stau într-un echilibru fragil. Dar nu numai.

Opoziția internă din partid, reprezentată când de tabăra Mihai Tudose, când de tabăra Gabriela Firea, sau mai nou de Ecaterina Andronescu, lasă să se întrevadă un partid în care se găsesc o multitudine de fisuri mici, capabile să provoace o ruptură majoră.

Chiar dacă nu au masa critică necesară pentru a propulsa un nou lider în fruntea partidului (de fapt, nici pe acesta nu-l au deocamdată), gruparea Tudose-Firea-Andronescu poate juca un rol important în adoptarea proiectelor de lege importante preconizate pentru luna septembrie. Nu trebuie să uităm că PSD și ALDE au în Camera Deputaților un avantaj precar, de două voturi (167, față de minimul necesar de 165) dovedit la ultima adoptare a modificărilor aduse Codului Penal și Codului de Procedură Penală.

Deci, dacă vreo 5-6 deputați se îmbolnăvesc subit sau sunt plecați prin delegații în străinătate, s-a terminat cu ideea de majoritate parlamentară. Așa că Liviu Dragnea este nevoit să facă piruete pe o frânghie din ce în ce mai subțire. Ceea ce îi limitează mult mișcările politice.

De exemplu, vroia să o destituie pe Speranța Cliseru, prefectul Capitalei, după declarațiile contradictorii legate de mitingul din 10 august. Vroia, numai că a mârâit primărița Capitalei de două ori la el, a absentat de la nunta băiatului și Liviu Dragnea a renunțat (deocamdată) la înlocuirea protejatei familiei Pandele.

La fel în cazul Ecaterinei Andronescu, care deși i-a cerut demisia liderului PSD este tratată cu blândețe, ca un om bolnav ce merită îngrijit, nu combătută cu dușuri reci și cămașă de forță. Sunt semne clare că apetitul războinic al lui Liviu Dragnea este în scădere. Este clar că situația lui Liviu Dragnea și a PSD în formula de conducere actuală este suficient de complicată ca să-i facă să se gândească la obiectivele imediate și să lase tăierile de capete pentru mai târziu. Iar cele mai importante obiective sunt modificărilor la Codul Penal și Codul de Procedură Penală, fiind nevoie de încă două proiecte de legi adoptate pentru ca lucrurile să capete claritatea dorită de liderul PSD. 

Din toată această vâltoare, câștigătorul va fi Călin Popescu-Tăriceanu, președintele ALDE, după părerea mea. Este din ce în ce mai clar că acesta este principalul favorit la candidatura pentru președinția României din partea ALDE. Dar și a PSD. Pentru că aceasta va fi mișcarea-bombă a anului 2018!

O reeditare a înțelegerii Ponta-Antonescu, dar cu un final diferit. Dacă Victor Ponta l-a trădat pe Crin Antonescu pentru că putea, Liviu Dragnea va fi nevoit să-l respecte pe Călin Popescu-Tăriceanu pentru că nu are încotro.

Spun că nu are încotro, pentru că în mod evident viitorul PSD depinde de prestația și voturile ALDE. Majoritatea parlamentară se poate schimba instantaneu, voturile UDMR și ale minorităților naționale nereprezentând o piedică reală. Până acum, președintele Senatului a refuzat toate ofertele venite din zona liberală. Nu consideră că PNL mai reprezintă Dreapta în condițiile în care susține aberațiile Binomului Coldea-Kovesi, dar nici nu acceptă derapajele dinspre Stânga, care vizează, în special, suspendarea lui Klaus Iohannis. Cu alte cuvinte, Călin Popescu-Tăriceanu face un joc de echilibru. Atât de căutat de o parte a electoratului.

O asemenea candidatură, care s-ar putea să ne ducă într-o finală Klaus Iohannis-Călin Popescu-Tăriceanu, este dorită de o parte a membrilor PSD, așa cum rezultă din sondaje, dar mai ales acoperă golul de leadership venit dinspre Liviu Dragnea. Cu alte cuvinte reprezintă o soluție rațională la o problemă spinoasă. 

După cum spuneam mai sus, jocul politic al liderului ALDE s-a dovedit a fi unul de echilibru, acesta, fără a renunța la principiile pe care le-a enunțat în permanență, fără a da înapoi de la lupta cu Binomul Coldea-Kovesi, având o prestație publică coerentă, deși de multe ori cu declarații împotriva curentului de opinie.

Călin Popescu-Tăriceanu nu este un partener comod pentru Liviu Dragnea, dar s-ar putea să reprezinte singura soluție pentru salvarea liderului PSD. Chiar dacă pe cei doi îi desparte un amănunt extrem de important: Călin Popescu-Tăriceanu nu a tăiat porcul la K4!