Talcioc patriotic pentru „Cuminţenia Pământului” | România cititorilor

Talcioc patriotic pentru „Cuminţenia Pământului” | România cititorilor

Despre „ Cuminţenia Pământului ”, în ultimul an s-a scris şi se vorbeşte până la saţietate prin toate mijloacele de comunicare în masă.

Cuprinşi de deznădejdea nereuşitei unui demers clamat drept act patriotic, ai noştri efemeri diriguitori au hotărât să pluseze în talciocul deschis de ei pentru achiziţionarea acestei sculpturi de Brâncuşi.

În pofida unor documente şi declaraţii făcute publice în zilele noastre în mass-media, din care rezultă că mica sculptură ar fi fost cumpărată de la proprietarul ei de către autorităţile comunisto-dejiste, în anul 1957, cu suma de 25.000 de lei (imensă pentru acea perioadă), până la o adică sunt vorbe fără conţinut. Din păcate, la ora actuală, ambele părţi reclamă inexistenţa unui act oficial de predare-primire, cât şi a unora din care să rezulte efectuarea plăţii de către cumpărător (statul român) şi încasarea ei de către fostul proprietar.

Ca atare, în baza legii actuale, care prevede retrocedarea bunurilor mobile şi imobile confiscate abuziv de autorităţile regimului comunist de sorginte stalinistă, nu demult, sculptura a fost retrocedată urmaşilor proprietarului ei de drept. Aceştia susţin, prin avocaţii dânşilor, că, de fapt, sculptura ar fi fost confiscată pur şi simplu cu sprijinul miliţiei, iar suma aşa-zis plătită nu ar fi existat în realitate (ceea ce este posibil să fie adevărat!). Fiindcă, dacă ar fi fost să fie plătită, spun dânşii, atât proprietarul, cât şi urmaşii săi nu şi-ar mai fi continuat viaţa într- o sărăcie lucie. Aşa, se ridică o mulţime de întrebări cu privire la îndemnul voit patriotard al autorităţilor actuale de a cumpăra statueta prin voinţa cetăţenilor, fiindcă suma prevăzută de la buget reprezintă o mare parte din taxele achitate statului de către populaţia României. Astfel că, având în vedere lipsa unor dovezi palpabile ale unei operaţiuni comerciale reale efectuate în anul 1957, cumpărarea statuii ar fi trebuit sistată până la elucidarea cazului. Altfel, graba achiziţionarii pare dubioasă, fiind vorba de o posibilă acţiune de recumparare a „ Cuminţeniei Pământului ” în interese obscure.

Las deoparte mulţimea de comentarii inepte ale persoanelor neavizate, cu privire la valoarea artistică a acestei lucrări de artă şi care pun în balanţă numărul eventualelor spitale sau scoli care s-ar putea construi cu cele 11.000.000 de euro. Doresc, totuşi, să spun că, deşi mica sculptură a lui Brâncuşi a suferit în timp, după cum ni se precizează, două intervenţii de restaurare (în laboratorul de specialitate al unui mare muzeu de artă), în niciun caz valoarea artistică a statuetei nu a avut nimic de suferit, fiindcă restaurarea ştiinţifică încetează întotdeauna acolo unde începe ipoteza. Să nu uităm că, datorită îmbătrânirii lor ireversibile, aproape toate marile opere de artă expuse în muzeele lumii au necesitat, de-a lungul timpului, intervenţii de restaurare limitate, pentru a le apropia pe cât posibil de originea actului artistic