Personajele livrești ale dramaturgului Victor Ioan Popa sunt cât se poate de actuale. Trăiesc și muncesc, într-o simbioză greu de priceput, pe strada Traian, în apropierea Halei omonime.

Cadâr, moțul geamgiu

Al treilea tovarăș de vorbă e „Cadâr”, pe care, culmea, îl cheamă Ianc, Petre Ianc. Și e geamgiu și nu e turc. Are 61 de ani și, din anii ’80, s-a făcut geamangiu. Taie la sticlă toată ziua, dar, mai nou, pune și plase de țânțari. Atât doar că iarna nu prea merge cu asta, așa că a rămas la „diamantul” său cu care taie geamuri pentru cine n-are încă termopane.

„Io sunt moț, din Margău, județul Cluj. Noi am venit în București după ce am fost slugi la evrei, că ei erau geamgii adevărați. Da’, după deportarea lor, din al II-lea Război Mondial, au rămas ai noșttri stăpâni pe prăvălii. Și ne-am perfecționat în tehnica sticlei. Noi, moții, ne-am făcut o cooperativă”, povestește bătrânul geamgiu cum a ajuns el să lucreze în Capitală. Și mai zice că, după atâta amar de ani în meserie, singura lui frică e să nu se taie la degete.

Nu e turc, dar știe „gumuțeasca”

Îl ia și pe el depresia meseriei sale uitate: „Nu toți și-au pus termopane. Mai vine lumea să tăiem oglinzi, sau să le punem geamuri de sticlă la ferestre. Io merg și acasă la clienți, că acolo iau măsurile și tot io montez geamul”. Spune, însă, trist, că meseria sa e în extincție: „Ucenici nu se mai fac...”

Moțul Petre Ianc, alias „Cadâr” de pe strada Traian, se laudă că știe „gumuțeasca”, în timp ce șlefuiește o muchie de geaam de cîțiva milimetri. „E o limbă cunoscută doar de geamgii. Asta ne-a ajutat, pe vremea comuniștilor, să vorbim între noi fără să ne înțeleagă nimeni. Pot să vorbesc despre dumitale, fără să-ți dai seama că vorbesc despre dumitale. E un argou folosit în Margău, de unde sunt, și de prin satele învecinate”.

Explică, precum un profesor, că etimologia termenului provine de la verbul „a godi”, ceea ce înseamnă, a fi atent, prudent.

I-am lăsat pe cei trei meseriași, pe acești Take, Ianke și Cadâr – moderni, dar nu prea – așa cum i-am găsit. Muncitori, obosiți, guralivi și destoinici. Oameni ca ei cu greu se mai fabrică astăzi.