În iulie, Rusia s-a retras din acordul privind exportul cerealelor ucrainene prin Marea Neagră. În acel moment, Delta Dunării părea să fie cea mai sigură alternativă, asta până când forțele ruse au început să bombardeze facilitățile portuare ucrainene din această zonă. Cel mai recent atac a avut loc miercuri, pe 16 august.

Rusia și-a îndreptat atenția spre porturile ucrainene de la Dunăre, după ce s-a retras din acordul privind exportul cerealelor ucrainene prin Marea Neagră. Porturile ucrainene de pe Dunăre au fost bombardate de mai multe ori, iar duminică, o navă de patrulare rusească a blocat temporar o navă cargo din Marea Neagră. Nava era în drum spre Sulina, dar avea drept destinație finală portul ucrainean Ismail, una dintre țintele predilecte ale rușilor.

Cele mai recente bombardamente ale rușilor în porturile ucrainene de la Dunăre au avut loc miercuri dimineață. La rândul ei, Ucraina a amplificat tensiunile din regiune, atacând navele rusești din Marea Neagră.

Tensiunea în regiune crește, iar în condițiile actuale, Canalul Sulina a continuat însă să funcționeze în siguranță, devenind astfel o rută bună pentru cereale, mulțumită umbrelei protectoare a NATO, scrie New York Times.

Sulina, principala rută a cerealelor ucrainene

Canalul Sulina era până nu demult un loc de interes pentru iubitorii de natură, găzduit multe specii de păsări, dar și o floră impresionantă. Acum, canalul s-a transformat într-o rută strategică pentru exportul de cereale din Ucraina, notează publicația americană.

La finalul săptămânii trecute, la Galați a avut loc o întâlnire între oficialii români, ucraineni, americani și europeni. În cadrul acestei întâlniri, James O’Brien, coordonatorul pentru sancțiuni al administrației Biden, a declarat că volumul de cereale ucrainene exportate prin Dunăre „va fi mai mult decât dublu”.

Oficialul american nu a precizat un termen cu privire la creșterea exportului de cereale, însă, în cadrul întâlnirii de la Galați, s-a discutat despre măsuri menite nu numai să mențină Canalul Sulina deschis, ci și să îi extindă rolul, inclusiv prin instalarea de noi echipamente de navigație, astfel încât navele să îl poată folosi nonstop, nu doar în timpul zilei.

James O’Brien a precizat că, înaintea invaziei din Ucraina, pe Dunăre erau transportate lunar 100.000 de tone de cereale ucrainene. Acum, după 18 luni de război, s-a ajuns la un total de peste 20 de milioane de tone.

Galați, o altă rută pentru cerealele ucrainene

În cadrul întâlnirii de la finalul săptămânii trecute, a preluat cuvântul și Magda Kopczynska, cel mai înalt oficial al Comisiei Europene în domeniul transporturilor. Oficialul a spus că se ia în considerare și posibilitatea de a exporta cereale ucrainene prin porturile poloneze, baltice și adriatice, dar că „legătura cu Dunărea s-a dovedit a fi cea mai eficientă”.

Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor, spune că varianta dunăreană ar putea fi îmbunătățită. Pentru ca această rută să funcționeze la potențial maxim, Ucraina trebuie să își reducă dependența de propriile porturi fluviale și să înceapă să expedieze mai multe cereale din porturile românești de pe Dunăre, potrivit jurnaliștilor de la New York Time.

Ministrul Transporturilor a vorbit despre porturile Galați și Brăila, care sunt aproape de granița cu Ucraina, sar care sunt protejate de apartenența României la NATO. Grindeanu a spus că România „nu încearcă să facă bani” de pe urma durerii Ucrainei, însă este nedumerit de faptul că, deși s-a investit masiv în infrastructura portuară de pe Dunăre, traficul navelor care colectează cereale ucrainene către porturile sale a fost până acum foarte modest.

„Am investit mulți bani în Galați. Dar ei nu îl folosesc. Nu știu de ce nu îl folosesc”, a spus Grindeanu într-un interviu acordat la București.

Dragarea canalului Bâstroe, făcută cu un scop

Oficialii din Ucraina au căutat o altă rută, pentru că intrarea pe canalul Sulina este aglomerată. Au încercat să deschidă o a doua rută spre nord prin dragarea canalului Bâstroe, o cale navigabilă ucraineană conectată la un alt braț al Dunării. Despre acest canal, Sorin Grindeanu spune că nu este prea adânc, dar este și o rută periculoasă, asta pentru că trece prin teritoriul ucrainean și „poate fi bombardat în orice moment”.

Utilizarea canalul Bâstrie încalcă și un acord din 1948 privind gestionarea traficului prin deltă și protejarea „drepturilor suverane ale statelor dunărene”, atrag atenția oficialii români.

Istoria se repetă, după 200 de ani

Istoricul Constantin Ardeleanu a spus pentru cotidianul american că eforturile de a menține deschisă Delta Dunării reiau drame care s-au jucat pentru prima dată între Rusia și Occident în urmă cu aproape 200 de ani.

Istoricul amintește de anul 1829, când Imperiul Rus a înființat o stație de carantină la Sulina și a întrerupt transportul maritim folosind controale sanitare. Această acțiune a înfuriat Marea Britanie și alte state occidentale, care așteptau cerealele recoltate de pe terenurile agricole din regiune.

Acest blocaj a luat sfârșit în 1856, când Rusia a fost înfrântă și forțată să  cedeze controlul asupra deltei unui consorțiu de națiuni europene, ai căror ingineri au dragat și îndreptat Canalul Sulina.

„Sulina este ca o autostradă. Trebuie să rămână deschis”, a declarat și Sorin Necula, manager la Autoritatea Fluvială a Dunării de Jos.

Navele care preiau cereale de-a lungul Dunării ies din Canalul Sulina și călătoresc spre cel mai mare port românesc de la Marea Neagră, Constanța. Acolo încărcătura este transferată în nave mai mari, care ies apoi din Marea Neagră, spre Bosfor.