Localnicii se gandesc doar ca integrarea le incurca navoadele si nu mai pot pescu.

Locuitorii din Sulina sunt singurii din tara care au la ei acasa delta, mare si port, dar, mai ales, sunt cei mai estici romani europeni, proaspat integrati in Uniune. La ei miroase frumos, a mare si a pescarusi, dar visele sunt tulburate ca marea in furtuna de un gand monstruos: "Daca Uniunea asta Europeana ne ia bunul cel mai de pret, pescuitul in apele noastre?".

Tara incepe cu Tulbegeanu

Constantin Tulbegeanu sta in capul cel mai indepartat al Sulinei, este cel mai estic cetatean european din Romania si a fost complice la o crima pentru care a stat in inchisoare 14 ani.

"M-a turnat cineva degeaba, eu nici nu stiu pe cine au spus ei ca am omorat, iar pe faptas nu l-am vazut in viata mea", spune pescarul Constantin. Sotia, o turcoaica cu ochii albastri ca marea, facea odata bani frumosi la Sulina, din manichiura.

Acum, in Sulina pescuitul este departe de a fi un hobby. Fabrica de conserve, unde lucrau odata sute de sulineni, s-a inchis. La fel santierul naval si pescicola. A mai ramas pentru Tulbegeanu sa fie pescar, sa plece pe apa pana la Sfantu Gheorghe dupa peste, sa doarma in barca pana dimineata si, uneori, sa vina acasa fara sa fi prins nimic.

Sotii Tulbegeanu habar nu au ce-i cu UE si nici nu prea le pasa, dar de un lucru se tem: "Se aude ca, odata cu integrarea asta, se inchide marea. Oare vom mai putea pescui?".

Camelia lui Boris, pescarita de pe canale

De partea cealalta sta Camelia lui Boris, pescarita de pe canale, pe care a gasit-o Europa cam afumata de tuica Sulinei. Barbatu-sau e marinar la Galati si i-a transmis prin telefon cum da ea la peste cu rama rosie si cu bomba de mamaliga si cum a prins o barca plina.

Camelia spune ca nu stie prea multe despre Uniunea Europeana pentru ca i se pare plictisitor subiectul. Tot o poveste pescareasca are mai mult haz... Pana se intoarce Boris de pe apa, da la peste si la tuica.

Pe Dumitru Bolea l-am gasit linistit in pat, dar revoltat in prag de integrare. Putini pescari au bani sa-si cumpere barca cu motor, iar pentru zilele cu ghinion, cand plasa vine acasa goala, sunt tot doua ore si jumatate de dat la rame pana la canal.

"Nu mai zic ca trebuie sa avem tot felul de acte ca sa pescuim, viza anuala, inspectia barcii, buletinul la noi si altele. In alta tara trecem acusi doar cu buletinul, dar noi nu putem merge pentru o mana de peste fara un kilogram de aprobari."

Capitan pe Polesie

Pensiunea "Jean Bart", care poarta numele celebrului capitan de port, zace amortita in intunericul nedeschis al zorilor. Cateva geamuri dau inspre chei, unde capitanul inspecteaza circumspect starea rapidei (n.r. - nava particulara care efectueaza curse tur-retur Tulcea-Sulina), inainte de imbarcarea calatorilor.

Sulinenii sunt la discretia Dunarii. Daca ea ingheata, atunci nimic nu-i mai scoate de aici, nicio nava si niciun capitan. Cel mai mult, povestesc oamenii, Dunarea a stat inghetata doua luni, iar localnicii nu au comunicat cu exteriorul decat telefonic.

Incep sa se stranga pasagerii, gerul pisca din carnea adormita si calda, nava se clatina sub vant si valuri. In cabina, capitanul are o cafea strasnica si o priveliste minunata a Deltei, ai carei pescarusi si cormorani vestesc, precum cocosii pe uscat, trezirea apelor. Pornim.

Malurile scot la iveala treptat, sub mangaierea zorilor lenese, stoluri de rate salbatice, sau cate o egreta intr-un picior.

Pescari la timpuri noi

Capitanul tine sa spulbere cateva dintre miturile pescariei, care, spune el, sunt depasite de vremuri: "Nu e adevarat ca pescarii sunt toti neaparat betivi sau ca sunt vai de capul lor. Acum, majoritatea pescarilor din Sulina au barci cu motor.

Cea mai amarata barca cu motor este 4.000 de euro, bagati de seama. Apoi, cei care se pricep sau care au mai mult noroc, pot scoate bani frumosi pentru tot anul intr-o singura zi".

In ultimul timp, pescarii sunt nevoiti sa se califice, asa ca trebuie sa mearga la cursuri de specializare: "Ii costa trei milioane si jumatate cursul, dar ce-i umileste mai mult este ca vine unul tanar sa le explice cum sa tina lanseta sau navodul, cand ei fac asta de cand s-au nascut".

De integrare le este teama tuturor, si cursurile de pescuit sportiv sunt primul semn care le alimenteaza cosmarurile: daca apele vor fi instapanite de altii si nu vor mai putea pleca in larg la pescuit?

Istoric

Comisiunea Europeana a Dunarii

Prima forma de administrare europeana, Comisiunea Europeana a Dunarii, a fost creata de marile puteri ale anului 1856 chiar la Sulina si a functionat pana in 1939.

Austria, Franta, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia, Turcia sunt membre ale Comisiunii, iar prin Tratatul de la Paris a fost instituita libertatea de navigatie pe Dunare. Scopul Comisiunii era asigurarea unei cai navigabile maritime prin Delta Dunarii.

La acea vreme, in Sulina, limba oficiala era franceza, iar ca moneda oficiala circulau ducatul austriac si francul francez. In 1878, Romania obtine independenta si devine membra a Comisiunii, iar Dobrogea si Gurile Dunarii devin romanesti.

Puterile Comisiunii au regularizat albia Dunarii, au creat diguri si au consolidat maluri, au construit cheiuri, dar, mai ales, au dezvoltat navigatia si comertul.

Gura lumii

Legendele orasului-port

Localnicii spun ca, in Sulina, au aparut masini abia dupa Revolutie. Inainte de acest moment insa, in orasul-port erau doua vehicule: ambulanta si masina care transporta paine. Ei bine, ceea ce urmeaza nu e un banc: singurele doua masini din Sulina au facut accident si au intrat una in alta. Asadar, culmea unui accident rutier s-a intamplat la Sulina.

In Sulina circula o butada, scornita de oamenii locului, si care, spun ei, nu este valabila nicaieri in alta parte, dat fiind ca ei sunt oamenii cei mai estici ai Romaniei: "Noi suntem primii care vedem rasaritul si ultimii dreptatea";

Incepand cu 2006, Romania a interzis pescuitul de sturioni, pestii care depun icre negre. Umbla vorba ca unii pescari ar mai prinde inca acest peste si l-ar vinde pe piata neagra. Acum cativa ani, in Sulina se prindea sturion de sase metri, cu o greutate de 300 de kilograme. "Cu banii pe care-i luai de pe el iti cumparai in aceeasi zi apartament", isi aminteste capitanul Polesiei. Cei care prindeau insa erau putini la numar si cu adevarat pescari meseriasi;

La 1853, inainte de instituirea Comisiunii Europene, la Sulina era tara piratilor. Din documentele vremii aflam ca Sulina "nu era decat o mlastina mirositoare, contaminata de friguri, cuib de redutabili pescari-pirati, ai caror ochi descopereau de la distanta, ca niste cruci funebre iesite la suprafata din abis dintr-o mare neospitaliera, catargele navelor inghitite de furtuni. Albia canalului este o vaza vascoasa si navele odata impotmolite sunt imposibil de salvat".