EPISODUL 8: După un deceniu şi jumătate de procese, doi bucureşteni cad de acord într-o privinţă: au îmbătrânit.

"Puricele s-a judecat cu cine? S-a judecat cu elefantul!", spune Doranda Gariboldi, 72 ani, înainte de a anunţa deznodământul u nui pro ces care a durat 14 ani, s-a plimbat de la o instanţă la alta, a îndosariat o jumătate de metru cub de hârtie şi a avut drept miză un apartament de 130 de metri pătraţi cu ferestrele către Cişmigiu, într-un bloc de care, în anii din urmă, a fost agăţată o bulină roşie. "După 14 ani - anunţă Doranda Gariboldi - puricele a câştigat!"

"Elefantul" ar trebui să fie Adrian Toma, 59 ani, directorul Oficiului de Stare Civilă al Primăriei Sectorului 1, al cărui fiu, Silviu Toma, a trăit în apartamentul cu vedere la parc, înainte de a fi evacuat, vara asta, de executorul judecătoresc. "E lefantul" Adrian Toma se scutură însă repede de metafora în care a fost introdus şi, revenit în lumea reală, îşi revendică o fiică moartă de encefalită, o soră abia recuperată după un atac cerebral, o altă soră suferindă de schizofrenie şi un băiat care s-a întors să locuiască la părinţi, cu o soţie care, lucrând la un spital nenorocit, a contractat un TBC.

"Stau cu ochii în tavan" După 14 ani trăiţi în instanţe, îmbătrâniţi cu mai mult de 14 ani, chiriaşul locuinţei na ţio nalizate şi moştenitoarea fa miliei expropriate de comunişti se fac în toate felurile şi nu pot vedea, unul în celălalt, altceva decât un duşman de moarte. Doar sau certat, continuu, 14 ani.

La primele instanţe a câştigat fiul lui Adrian Toma, apoi, după ce, în proces, Dorandei Gariboldi i s-a alăturat un frate din Franţa, moara justiţiei a început să se învârtă în sens invers, până în aprilie 2010, când procesul a ajuns la sfârşit. "E locuinţa mătuşii mele, care m-a iubit atât de mult. De-asta mam luptat pentru ea", spune Dorana Gariboldi. "După 14 ani de judecată, stau şi privesc în tavan", spune Adrian Toma. Fiecare cu dreptatea lui.

CU CE SE HRĂNEŞTE UN PROCES

Tablouri, bijuterii şi mobilă veche, vândute la casa de licitaţii

În ascendenţa Dorandei Gariboldi defilează familii de vază şi personalităţi dintre războaie, chiar dacă femeia, în anii în care a durat procesul, a avut momente în care s-a simţit ca un purice.

Familia tatălui, originară din Italia, s-a stabilit într-o colonie de lângă Slatina, unde se strânseseră pietrarii italieni veniţi să mun cească la calea ferată Craiova-Bucureşti. Notarii le-au scris numele când Garibaldi, când, încurcându-se, Gariboldi. Aveau, în casă, chiar şi o decoraţie de la regele Victor Emmanuele al IIIlea, pe care, în capriciile ultimului secol, au rătăcit-o sau le-a fost furată de hoţi - nu se mai ştie.

Tatăl şi unchiul Dorandei au fost acţionari la fabrica de avioane S.E.T., o uzină de prim-plan în perioada interbelică, unde se făceau planoare, se modificau bom bardiere, se adaptau repere pentru aparatele de război şi care-şi avea sediul într-un bloc de pe Calea Victoriei. Acolo a copilărit Doranda.

Farmecul irezistibil al Olgăi Puşcariu

Soţia unchiului-patron la S.E.T., Olga Puşcariu, cea de la care Doranda a moştenit apartamentul din Cişmigiu, a fost consoarta unor bărbaţi din familii ilustre între războaie.

Mai întâi, a fost măritată cu fratele juristului Istrate Micescu, autorul Constituţiei României din 1938, apoi cu avocatul Virgil Prassa, şi apoi cu unchiul Dorandei, italianul Constantin Gariboldi, ultimul care reuşit să o aducă pe Olga în faţa ofiţerului de stare civilă. Pe lângă aceşti trei soţi, istoria necenzurată a familiei consemnează şi o legătură rămasă neoficializată: cu scriitorul Victor Eftimiu.

Trăiau în acelaşi bloc din Cişmigiu, erau vecini şi nimic nu i-a împiedicat să fie mai mult decât atât. Peste ani, numele lui Eftimiu a devenit al întregii străzi, ajungând parte din adresa la care s-au consumat toate aceste idile. "Eu n-am fost frumoasă, dar am strălucit oriunde am intrat," obişnuia Olga să spună, iar aceste vorbe nu s-au putut uita. Moşii la Bran şi Iaşi

Olga se trăgea din familii mari - Puşcariu şi Densuşianu - stăpâne ale unor moşii nesfârşite în Moldova şi la Bran şi adevărate pepiniere pentru medici şi filologi. Mama Olgăi, Elena Densuşianu, a fost prima femeie profesor doctor oftalmolog din România, iar tatăl Olgăi era vărul lingvistului Sextil Puşcariu.

Olga n-a avut copii şi a murit la 56 de ani din cauza unui cancer care i-a devorat intestinele. I-a lăsat Dorandei tot ce-i mai rămăsese după naţionalizările din 1948: bijuterii, tablouri, piese de mobilier vechi, cutii în care se strânseseră obiecte cu valoare sentimentală pe care Doranda, pentru a-şi putea duce procesul mai departe, le-a vândut, rând pe rând, la casa de licitaţii Alis. "Toată ziua veneau cei de la Alis la mine în vizită. Vindeam şi ca să susţin procesul, şi pentru că voiam să plec definitiv în America. Să vă spun adevărul - nu mai e nicio ruşine! - am câştigat la loteria vizelor, chiar în prima serie".

Doranda Gariboldi ar fi putut să se bată pentru toată averea strămoşilor, răspândită la Slatina, Iaşi sau Bran, dar, pentru că nu credea în reuşita acţiunilor de revendicare, s-a concentrat pe cea care i se părea cea mai simplă: cea care a durat 14 ani. Când a pornit procesul, se apropia de vârsta a treia. Avea 58 de ani. Acum se apropie de a patra. Are 72 de ani. Ca să recupereze arborele genealogic al familiei, a stat, nopţi întregi, la coadă la Arhivele Naţionale, iar alte nopţi au prins-o stivuind pe duşumelele casei, actele cu care, făcându-le baloţi, îşi pregătea apărarea. Un singur lucru nu vrea să spună Doranda despre cei 14 ani: cât au costat-o avocaţii.

SALVATE. Puţine obiecte de artă au scăpat nejertfite pe altarul "dreptăţii" FOTO: CODRIN PRISECARU

ÎN MALAXOR

O moartă, un chilipir cu viaţă scurtă şi comparaţii cu ţările ex-comuniste

În primii ani, fiul lui Adrian Toma a câştigat în instanţă invocând lipsa calităţii procesuale active a Dorandei Gariboldi. Lipsea, alături de ea, fratele din Franţa - egal îndreptăţit la moştenire. După ce Marius Gariboldi s-a alăturat cauzei, Toma a început să piardă.

Apoi, pârâtul a invocat gradul îndepărtat de rudenie dintre reclamantă şi fosta proprietară. "Ea este fata fratelui celui de-al treilea soţ al Olgăi Puşcariu. Nu sunt rude de sânge. A împrumutat pedigriul unei alte familii", spune Adrian Toma, în replică, parcă, la supranumele de "elefant" pe care Doranda i l-a acordat, dar şi la altele, cu care - zice el - a mai fost ornat de-a lungul vremii: "spion din extremul orient", "colonel" - epitete abandonate abia la somaţia unui avocat.

Au cumpărat apartamentul în 1996

Până să izbucnească procesul, în apartamentul din Cişmigiu s-au mutat, mai întâi, două fiice ale lui Toma şi fosta lui nevastă. Toate trei stătuseră, cu chirie, într-o locuinţă comună: un apartament de pe Şoseaua Olteniţei, pe care îl împărţeau cu o femeie în vârstă, tot chiriaşă de-a ICRAL-ului.

Cum una dintre fiicele lui Toma era bolnavă de encefalită şi paralitică, mama ei a făcut cerere pentru o locuinţă pe care s-o folosească singure. În 1994, au primit apartamentul din Cişmigiu. L-au cumpărat în 1996, cu 27 de mi lioane de lei vechi. După moartea fiicei bolnave, în apartament s-a mutat băiatul lui Toma, care a stat acolo până în această primăvară.

Nu tot timpul - este versiunea Dorandei Gariboldi - pentru că, ani în şir, apartamentul a fost închiriat, degradat şi lăsat în paragină de tot felul de firme. Doranda a făcut cerere pentru recuperarea lui cam tot prin 1996, iar solicitarea aceasta a reprezentat actul de naştere al procesului.

Cum au făcut ungurii

Acum că litigiul s-a încheiat, directorul biroului de Stare Civilă al Primăriei Sectorului 1 întreabă: "Nu e o nedreptate imanentă în faptul că, după ce statul ne-a dat o locuinţă în care să stăm, tot el ne-a lăsat fără ea? Dacă fiica mea bolnavă ar fi trăit până azi, ar fi ajuns în stradă, împreună cu maică-sa. Est-germanii, ungurii, bulgarii, polonezii au lăsat chiriaşii să trăiască în casele pe care şi le-au cumpărat. Numai la noi au fost evacuaţi şi trimişi pe drumuri".

"Nu e o nedreptate în faptul că, după ce statul ne-a dat o locuinţă, tot el ne-a lăsat fără ea? Dacă fiica mea ar fi trăit, ar fi ajuns în stradă.", ADRIAN TOMA, tatăl chiriaşului evacuat

SERIAL EVZ:

• CAMPANIE EVZ. Stop justiţiei nedrepte!
• EPISODUL 1: Refren din justiţia română: proces mic, travaliu mare
• EPISODUL 2: Un război în justiţie de-o seamă cu democraţia
• EPISODUL 3: "Politicienii parlamentari fac rău justiţiei prin legile pe care le dau"
• EPISODUL 4: Un proces mai lung ca viaţa
• EPISODUL 5: "Avocaţii au fost o frână în calea medierii"
• EPISODUL 6: Procesele veşnice de la noi, criticate de Europa
• EPISODUL 7: Edilii Capitalei ignoră instanţa