Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Statul Islamic a devenit ciuca bătăilor în Siria, în timp ce coaliţiile pro şi anti Assad se bat să câştige cât mai mult teritoriu | PULSUL PLANETEI
Statul Islamic a devenit ciuca bătăilor în Siria, în timp ce coaliţiile pro şi anti Assad se bat să câştige cât mai mult teritoriu | PULSUL PLANETEI

Statul Islamic a devenit ciuca bătăilor în Siria, în timp ce coaliţiile pro şi anti Assad se bat să câştige cât mai mult teritoriu | PULSUL PLANETEI

În Siria, Statul Islamic a devenit ciuca bătăilor. Bombardat din aer atât de către coaliţia anti-ISIS, condusă de SUA, cât şi de coaliţia Rusia-Bashar al Assad, Daesh, autointitulat Stat Islamic, a ajuns într- o retragere generală, pierzând circa jumătate din teritoriul deţinut atât la forţele guvernamentale întărite de Hezbollah şi miliţiile şiite, susţinute de Rusia, cât şi la forţele de opoziţie moderate susţinute de Occident, Turcia şi statele sunite din Golf.

 

Mai există opoziţie, iar luptele sunt deseori extrem de grele la nivelul oraşelor. În plus, ISIS ucide în jur civili, ba chiar proprii luptători sunt decimaţi în căutarea de „spioni”. Însă nota generală este cea a perspectivei ca Statul Islamic să fie înfrânt în Siria şi Irak şi să se tranforme într-o organizaţie teroristă clasică. Chiar şi debuşeele luptătorilor săi către Libia s-au dovedit a fi nesigure, şi în această ţară noul Guvern de coaliţie preluând tot mai mult controlul asupra autorităţii şi încercând să elimine o dominaţie teritorială teroristă în Libia.

Pe de altă parte, Rusia a anunţat întenţia de a introduce trupe speciale pe teren, cel puţin evaluarea formală a acestei perspective este deja pe masa decidenţilor ruşi. Nu că până la acest moment asemenea trupe nu ar fi fost pe teren, dar deja vorbim despre alte numere, despre nevoia unei ofensive terestre pentru curăţat terenul şi apărat zonele cucerite, deci de nevoia unei aprobări formale la nivelul Dumei de Stat şi a unei prezenţe substanţiale asumate.

Motivul pentru o asemenea schimbare rezidă exact în perspectiva prăbuşirii administraţiei produsă teritorial de către organizaţia teroristă Stat Islamic, dar şi absenţa negocierilor de la Geneva pe subiectul soluţiei politice în Siria. Suntem într-o adevărată reeditare a finalului celui de-al doilea război mondial, după capitularea Germaniei naziste, când aliaţii din Est şi din Vest s-au năpustit să ocupe cât mai mult din spaţiul din jurul râului Fulda, unde armata nazistă era în derută, pentru a marca teritoriul preluat sub control. Aşa s-a trasat graniţa dintre cele două Germanii, Germania Federală, de Vest, şi cea Democratică, de Est.

De această dată, perspectiva căderii prin implozie a Statului Islamic, crează premizele unei reaşezări interne a Siriei pe aceleaşi coordonate. Rusia şi Bashar al Assad ar dori ca măcar 70% din fostul teritoriu al Siriei, cu precădere Siria de Vest cu ieşire la Mediterană şi zona Latakia, vecinătăţile Damascului şi zonele de resurse petroliere, să fie preluată de către actualul guvern, limitându-se aria dominată de kurzi, dar mai ales de către opoziţia siriană. Iar această perspectivă nu se poate realiza fără trupe pe teren.

În plus, există un între demers şi presiuni de a elimina controlul opoziţiei arabe, turkomane şi kurde din provincia Latakia, acolo unde continuă dominaţia Frontului Al Nusra, dar şi a altor grupări rebele. Rusia a încercat să extindă lupta împotriva Statului Islamic în lupta contra tuturor grupărilor teroriste, iar dacă Fruntul Al Nusra aparţine Al Qaeda, şi vrea să instituie propriul Califat, pentru alte organizaţii este o întreagă dispută ca ele să fie declarate teroriste şi să iasă de la masa negocierilor la Geneva, respectiv să fie transformate în ţinte legitime pentru Rusia şi Al Assad, în contextul embargoului asupra luptelor altele decât cu Statul Islamic.

Oricum măcelărirea opoziţiei lui Bashar al Assad era o preocupare constantă a coaliţiei ruso-allawite. Însă de această dată vorbim despre dimensiunea atacului şi despre miza enormă ca, la viitoarea aşezare la masa negocierilor, Bashar al Assad să deţină un control major pe o componentă importantă a teritoriului său, în orice caz să nu mai existe ameninţările la adresa bazelor mai noi sau mai vechi ale Rusiei în Siria. Iar susţinerea cu armament a kurzilor, inclusiv împotriva turcilor, crează complicaţii şi mai mari, dar ţine Turcia la respect, să nu pătrundă cu trupe în Siria, o asemenea perspectivă dezechilibrând sensibil raportul de forţe pe teren. Dealtfel, Turcia a anunţat deja identificarea transferului de rachete sol-aer portabile la insurgenţii kurzi care au doborât deja un elicopter cu asemenea arme tip IGLA provenite din transferurile ruse.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

 

Publicat in categoriile: Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: