De ce și-a făcut Stalin jocurile în 1943-1945? Azi poate părea curios de ce Winston Churchill și F.D.Roosevelt au cedat prea ușor în fața lui Stalin.

Lucrările apărute în ultimele trei decenii, arată că Stalin a avut un ascendemt legat de faptul că era cel mai sănătos dintre cei trei „mari” ai finalului de război mondial.

Roosevelt se deplasa greu pe picioarele lui, într-un exoschelet de fier, de aceea mai tot timpul era în cărucior cu rotile. În 1943-1945 (va muri pe 12 aprilie 1945), el era semi-paralizat și, evident, cu mințile tulburi. Churchill agrea vodka rusească și era dispus la concesii ca să își țină imperiul colonial.

Stalin, cel mai sănătos dintre cei trei „mari”

Practic, Stalin îi cheamă pe aliați în toamna lui 1943 la Teheran, în februarie 1945 la Yalta în Crimeea și în vara lui 1945 la Potsdam pe teritorii apropiate sau contolate de sovietici.

Se temea de atentate, mai ales de când aflase că Otto Skorzeny ar fi putut acționa la Teheran. A avut grijă să-l sperie pe Roosevelt.

La Potsadm în 1945, doar Stalin mai supraviețuise politic. Roosevelt murise din aprilie, fiind înlocuit de Harry S Truman iar Churchill pierduse alegerile fiind înlocuit de Clement Attlee.

Așadar, democrația a fost un impediment pentru englezi și americani să negocieze cu un dictator. Ei mergeau la el cu un mandat, Stalin era propriul său lider, Mihail Kalinin, șeful Sovietului Suprem având doar rol decorativ.

Dar să nu uităm că ideea de Coaliția Națiunilor Unite apare cel puțin după 1943.

Nci Churchill, nici Roosevelt nu jucau cu toate cărțile pe masă

Mussolini și Hitler încercaseă să negocieze cu Churchill dar nu reușiseră să-l determine să îi ajute. Stalin încercase și el în 1942-1943 o înțelegere cu Hitler.

Să nu uităm că nici Churchill, nici Roosevelt nu jucau cu toate cărțile pe masă.

La începutul războiului, Roosevelt ar fi vrut să se vadă cu Stalin în Marea Behring, dar Stalin se temea de torpilele naziste trase de pe submarine.

În ianuarie 1943, Churchill și Roosevelt se văd 10 zile la Casablanca, iar în octombrie 1944, Stalin și Churchill se văd la Moscova, încheind acordul procentajului.

Așadar, numai Roosevelt nu a reușit să-l prindă pe Stalin singur la o întrevedere.

Stalin a căutat să obțină cât mai mult înainte de finalizarea conflictului

Stalin știa că SUA sunt puternice la o confruntare directă, de aceea a căutat să obțină cât mai mult înainte de finalizarea conflictului. Pentru Stalin, ideea era să aibă sistemul sovietic în statele unde își instalase armatele.

Mai era ceva la care să ne gândim. Economia SUA în anii Marii Crize supraviețuise pentru că Stalin permisese relocări de fabrici americane în URSS. Nu se prea încadra ideea aceasta în teoria luptei de clasă. Adică muncitorii americani urmau să sufere șomaj iar capitaliștii de peste Ocean prosperau cu muncitorii sovietici.

Așadar, deși comunismul și capitalismul se certau ideologic, capitalul și profitul le uneau dincolo de orice ideologie.

În Războiul Rece totul era permis

Stalin știa prin spionii săi că SUA vor căuta să atragă „inteligenția” germană pentru a o exploata contra URSS, de aceea, a decis și el să facă la fel cu generalii, specialiștii care erau prizonieri sovietici.

Atât RFG și RDG după 1949 se vor forma cu specialiști naziști, „denazificați” formal.

Se știe că britanicii și americanii, după judecarea marilor criminali de la Nurnberg în toamna lui 1946, au eliberat toți arestații din Gestapo, SD, Abwehr, SS care le căzuseră în mâini, în timpul războiului.

Începea Războiul Rece și totul era permis, chiar și abaterile ideologice. Principiile nu contau având în vedere mărimea mizei.