Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie  1939, cu atacarea Poloniei de către Germania nazistă. Leadesrhipul nazist de la Berlin a mizat pe faptul că deși Polonia avea garanții anglo-franceze, Anglia și Franța nu vor risca intrarea în război cu Germania. Evident, s-a întâmplat contrariul.

Cel de Al Doilea Război Mondial, privint retrospectiv acum, la aproape opt decenii de la finalul conflagrației, în mod clar, pare un eveniment în care s-au făcut mari greșeli, care au dus la înfrângerea Axei.

Greșelile au fost percepute de atunci ca atare în evoluția războiului. Dar oare ce a însemnat Axa Roma-Berlin-Tokyo?

Politică externă contradictorie

Această noțiune creată de istoriografie privește un sistem de două tratate. Primul este „Pactul de Oțel” dintre miniștrii de externe ai lui Hitler și Mussolini, semnat la Berlin, la 22 mai 1939.

Pactul Tripartit a fost semnat la 27 septembrie 1940 la Berlin, între Japonia, Italia și Germania. România a aderat la acest pact, la 23 noiembrie 1940.

O primă eroare strategică a fost faptul că fiecare aliat avea planurile sale. Hitler își asigurase neutralitatea URSS la 3 august 1939, prin pact de neagresiune.

Japonia a semnat cu URSS, la 13 aprilie 1941, un pact de neagresiune care  urma să dureze timp de cinci ani de la ratificare.

Mussolini ardea de nerăbdare să atace Grecia, Hitler pregătea atacul contra URSS, dar iată că Japonia avea pact în aprilie 1941, adică exact în perioada în care Hitler ar fi dorit să înceapă operațiunea Barbarossa.

Al Doilea Război Mondial și erorile Germaniei

Hitler până în vara lui 1940, cucerește Europa de Vest, singura care rezistă este Marea Britanie în ciuda masivelor bombardamente din perioada Bătăliei Angliei (iulie-octombrie 1940). SUA erau încă neutre iar multe vapoare americane transportau arme și produse pentru Germania.

Deși nu a fost un nazist propriu-zis, Henry Ford a fost singurul american menționat laudativ de Hitler în Mein Kampf și chiar i-a oferit o decorație pe care Ford a avut înțelepciunea să nu vină vreodată să o ridice. Și nici să deschidă fabrici Ford în Germania cum dorea Hitler.

Mussolini, liderul Italiei fasciste și Winston Churchill, Premierul Marii Britanii au avut o foarte bună relație. Rămâne și azi un mister dacă zborul lui Rudolf Hess în Anglia nu a fost cumva o tenativă de acord Londra-Berlin, mediată de Mussolini.

Greșelile lui Hitler

Hitler comite o primă greșeală personală. Vrea să pornească în aprilie 1941 conflictul cu URSS când Anglia nu era scoasă din luptă (și nici nu va fi în ciuda atacurilor de mai târziu cu rachete V1 și V2). Nescoaterea Angliei din luptă îl va costa enorm în Africa.

Hitler fusese auzit că nu dorea să repete eroarea lui Napoleon. Voia să ajungă la Moscova înainte de finalul verii lui 1941.

A doua sa greșeală a fost amânarea atacului asupra URSS. Aici, l-a „ajutat” aliatul Mussolini care, nesăbuit atacase în 28 octombrie 1940, Grecia și cam fusese aproape bătut de greci.

Hitler decide să îl ajute în primăvara lui 1941. Evident, nu numai Mussolini „ajutase” la adâncirea erorii. O făcuse și Serbia, care după ce încheiase un tratat, detronarea regelui a însemnat în aprilie 1941 un fel de declarație de război la adresa Germaniei, iar Hitler în nebunia lui a atacat inițial Serbia, apoi la finalul primăverii și Grecia.

Așa, imvadarea URSS a început la 22 iunie 1941. cu 7 săptămâni mai târziu decât se prevăzuse.

Singurul ajutor dat de Mussolini a fost sprijinul Flotei Italiene la asediul german asupra Cretei, unde trupele aeropurtate ale lui Kurt Student aproape au fost lichidate de apărătorii  Cretei.

Situația complicată a celorlalți aliați

Așadar, Hitler vrea să atace URSS dar are în coastă Marea Britanie, care-l va contra cu succes în Africa. SUA erau liniștite în expectativă.

Turcia, deși era binevoitoare față de Germania, era neutră. România, Finlanda, Ungaria și Spania, teoretic, erau de partea lui Hitler, dar Finlanda s-a limitat la susținerea campaniei de eliberare a ce se pierduse în Războiul de Iarnă ba chiar a închis ochii la acțiunile partizanilor sovietici de a trece pe gheața lacului Lagoda în iernile anilor 1941 și 1944 pentru a aproviziona orașul Leningrad asediat de naziști și nu a bombardat lacul. Să nu uităm că de la Helsinki la Leningrad nu erau mai mult de 400 km.

Franco, bine sfătuit de Canaris care lucra contra lui Hitler deși beneficiase în Războiul Civil de sprijinul Legiunii Germane Aeriene Kondor, nu s-a avântat să-l susțină pe Hitler în Africa, după ce întâlnirea din mica gară Hendaya din 23 octombrie 1940 eșuase.

Mulți au mai văzut ca o eroare a lui Hitler lichidarea Mișcării Legionare la București, care dorea să scape de Ion Antonescu. Hitler l-a preferat pe Antonescu pentru că pentru el Mișcarea Legionară fusese exact ce fuseseră Generalul Ernst Rohm și trupele SA pe care le îndepărtase în vara anului 1934. Antonescu era respectat de Armată și Hitler miza mult pe onoarea militară. Evident, și pe petrolul românesc.

Antonescu declarase război SUA în iarna lui 1941,  la 12 decembrie 1941, dar SUA își vor formula riposta cu ocazia devastatatoarelor bombardamente din vara lui 1943 și primăvara lui 1944, asupra Ploieștiului, orașelor Turnu Severinm București, Brașov.

Mișcările neașteptate ale Japoniei

Și, ca bomboana pe colivă, Japonia atacă SUA la 7 decembrie 1941, provocând intrarea SUA în război, care luptă în Pacific, preluând inițiativa după bătălia de la Midway din 4-7 iunie 1942 și apoi în Europa, din 6 iunie 1944.

Japonia dorea să atace URSS dacă un oraș cheie sovietic (Moscova, Stalingrad sau Leningrad) cădea.

Leningradul a rezistat 900 zile, Moscova s-a apărat, înaintarea sovietică asupra Moscovei s-a oprit în iarna lui 1941, la 25 km de oraș.

La Stalnigrad, trupele italiene au fost plasate între cele române și maghiare care se încăierau pe tema Ardealului. Exact acest loc vulnerabil a fost fatal forțelor Axei care au capitulat în februarie 1943 la Stalingrad.

Planurile Japoniei de a ataca URSS au fost transmise de spionul sovietic Richard Sorge de la Tokyo, iar mareșalul Jukov a decis să mute trupe de la granița dintre URSS și statul japonez Manciuko din nordul Chinei să apere Stalingradul.

Bătălia de la Kursk-Orel a pus capăt ofensivei germane în Est la 23 augusit 1944,

Deja Aliații debarcaseră în Normandia iar în 1942, Germania pierduse controlul în Africa.

Japonezii erau tot mai mult strânși în corzi de americani și mai târziu de sovietici.

Ce țări au rezistat Axei

Partizanii din Grecia și Iugoslavia, Rezistența norvegiană și franceză hărțuiau trupele lui Hitler care în toamna lui 1944 părăseau Grecia, se retrăgeau din Iugoslavia, sperând în iarna 1944-1945 să reziste în Ardeni și la Budapesta.

România făcuse actul de la 23 august 1944, iar Ungaria în martie 1944 fusese invadată prin Planul Margarethe I. Strategii de la Berlin concepuseră și Planul Margarethe II împreună cu Margarethe I toaamna lui 1943, dar nu aveau trupe suficiente în Balcani să le instrumentalizeze, iar în plus, Hitler era mai convins de loialitatea lui Antonescu decât de cea a lui Horthy care începuse negocieri secrete cu Aliații.

Antonescu știa de ele, le permisese nolens-volens dar niciodată nu a fost de acord cu ele oficial, lăsând cumva libertate controlată Opoziției democrate, mizând că nu se va înțelege cu comuniștii.

Evident, războiul secret a avut și el rolul lui. Scoaterea Italiei din război în 1943 se produsese prin inducerea în eroare a germanilor cu o ipotetică debarcare în Balcani iar debarcarea din Normandia a avut loc cu succes pentru că naziștii fuseseră induși în eroare cu debarcarea la Pas de Calais. Deși informația cu Normandia exista, nu a fost luată în seamă.

Restul se știe. Germania a capitulat în mai 1945, iar Japonia în septembrie 1945, după ce în august, două bombe atomice americane au ras Hiroshima și Nagasaki, îngrozind și paralizând Japonia.

Așadar, un șir de erori tactice și politice a determinat insuccesele Axei. Victoria Aliaților s-a datorat unei mai bune coorodonări tactice, unei dăruiri mai mari pe câmpul de luptă și, evident, resurselor materiale la discreție pe care Axa nu le mai avea din 1943-1944.