Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a fost, fără îndoială, una din perioadele cele mai pline de înnoiri din istoria modernă a României, aminteşte istoricul Vlad Georgescu (1937-1988) în lucrarea sa "Istoria românilor de la origini până în zilele noastre" (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992). Din octombrie 1863 şi până în ianuarie 1865, Cuza a încredinţat conducerea ţării unui guvern de orientare liberală condus de Mihail Kogălniceanu, adeptul unor reforme interne radicale.

După înfăptuirea Unirii celor două Principate Româneşti, la 24 ianuarie 1859, se punea tot mai mult problema realizării unui sistem legislativ unic în Moldova şi Ţara Românească.

Elaborarea Codului civil şi a Codului penal s-a înscris în seria marilor reforme legislative din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Promulgarea celor doua coduri de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a avut loc în decembrie 1864.

Un act de autoritate

''Domnia lui Cuza Vodă stă sub semnul acestei nerăbdătoare dorinţe de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întâmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective'', scrie istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa ''O istorie sinceră a poporului român'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002).

Reformele nu puteau fi înfăptuite decât printr-un act de autoritate, la care domnitorul Alexandru Ioan Cuza avea să recurgă.

Astfel, la 2/14 mai 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat dizolvarea Adunării Elective a României, care se opunea legiferării reformei agrare, reformei electorale şi celorlalte reforme preconizate de domnitor şi de guvern (''lovitura de stat de la 2 mai'').

Cuza a promulgat o nouă Constituţie (''Statutul dezvoltător''), care întărea puterea domnitorului în detrimentul legislativului, şi o nouă lege electorală, care sporea considerabil numărul alegătorilor.

O serie de reforme

În timpul guvernului condus de Mihail Kogălniceanu (11/23 octombrie 1863- 26 ianuarie/7 februarie 1865) se decretează sau se votează o serie întreagă de legi care organizează noul stat al României moderne.

După legea rurală, care a fost promulgată la 14/26 august 1864, au fost decretate mai multe legi, după ce trecuseră, în prealabil, prin Consiliul de Stat, se arată în volumul ''Viaţa şi opera lui Cuza Vodă'', de Constantin C. Giurescu (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966).

În această serie de măsuri (printre care legea privind reorganizarea Curţii de Casaţie, legea introducerii sistemului de măsuri şi greutăţi metrice, legea Camerelor de Comerţ, legea înfiinţării Şcolii de poduri şi şosele, legea exproprierii pentru cauze de utilitate publică ş.a.) se înscriu şi promulgarea Codului penal şi a Codului civil.

Modernizarea sistemului juridic

La 2/14 decembrie 1864, Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul penal, care a intrat în vigoare la 1/13 mai 1865. Codul penal era alcătuit după modelul Codului penal francez (din 1810) şi al Codului penal prusian (din 1851), având la bază şi unele legi penale autohtone.

La 4/16 decembrie 1864 Cuza a promulgat şi Codul civil, care urma să intre în vigoare de la 1/13 ianuarie 1866. Codul civil era alcătuit după modelul Codului napoleonean şi al Codului civil italian, având la bază şi unele prevederi ale vechiului drept românesc (''Istoria României în date'', Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Codul civil a fost pus în aplicare, ca şi legea măsurilor şi greutăţilor (15/27 septembrie 1864), după un an, răstimp în care atât magistraţii cât şi avocaţii să-l studieze, iar publicul să ia cunoştinţă de el.

Dispoziţii progresiste

Codul civil cuprindea dispoziţii progresiste care au fost relevate ca atare de presa străină: instituia căsătoria civilă, singura obligatorie, cea religioasă devenind facultativă, instituia, de asemenea, divorţul civil, în locul celui religios, prevedea modalităţile acordării progresive de drepturi politice evreilor etc.

Noul Cod civil, care moderniza sistemul juridic, a constituit şi un instrument important de unificare a Principatelor Române.

În ceea ce priveşte Codul penal, acesta nu mai prevedea pedeapsa cu moartea, care existase de la începutul statelor româneşti. Autorul articolului ''La Roumanie'' apărut în numărul din 30 decembrie 1864 al ziarul parizian ''La France'' considera această ultimă serie de acte de guvernământ ale lui Alexandru Ioan Cuza drept ''măsuri de progres''.

La 17 martie 1936 au fost promulgate un nou Cod Penal şi Codul de procedură penală, în vigoare de la 1 ianuarie 1937.