Cuza proclamă: ”națiunea română este întemeiată”! Istoricul discurs al Domnitorului României Moderne deschidea o nouă eră în istoria și politica românească

Cuza proclamă: ”națiunea română este întemeiată”! Istoricul discurs al Domnitorului României Moderne deschidea o nouă eră în istoria și politica românească.

Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei la 5/17 ianuarie 1859 și al Țării Românești la 24 ianuarie/5 februarie 1859. Vor urma doi ani în care domnitorul și Partida Națională vor lupta să așeze într-un cadru românesc viziunea europeană a Unirii Principatelor.

Cuza, domn cu interpretarea la limită a deciziei Convenției de la Paris din 1858

Cuza ajunge domn al Principatelor Unite printr-o interpretare la limită a Convenției de la Paris din 1858. Deși teoretic, Unirea urma a se face cu doi domni, două guverne, armate, adunări legislative, Convenția lăsa deschisă portița ca un ales să ocupe aceeași poziție în ambele Principate. Organismul central era Comisia Centrală de la Focșani.

Conceptul de limită și de depășire a limitei îi fusese rostit lui Vasile Alecsandri care plecase la Torino, Paris și Londra pentru a găsi sprijinul necesar recunoașterii Unirii, de către ministrul britanic de externe căruia Alecsandri îi răspunsese cu o glumă. Alecsandri a spus că în Convenție scria că 3 cai trăgeau în față trăsura Principatelor și 2 în spate și că de fapt, un cal din spate a fost mutat în față.

Așa se face că după îndelungi tratative, chiar și otomanii au prezentat la 4/16 decembrie 1861, „Firmanul de Unire”. Austria continua să fie fermă pe poziții, otomanii își nuanțaseră poziția. Principatele Unite erau sub  garanția colectivă a puterilor europene.

Proclamația din 11/23 decembrie 1861. Cuza scrie istorie

Ideea principală a Proclamației din 11/23 decembrie 1861 a fost construită în jurul cuvintelor: „Unirea este îndeplinită, naționalitatea română este întemeiată”:

„Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit de generaţiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă şi de puterile garante... Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”

Acest lucru însemna că la Iași și București se va produce demisia celor două guverne. Comisia Centrală de la Focșani avea să își înceteze activitatea. Toate ministerele și direcțiile generale ale Moldovei urmau să se mute la București, în locul lor rămânând structurile județene.

Pentru că Adunarea Legislativă era majoritar conservatoare, Cuza a trebuit să lase conservatorilor, mulți dintre ei, la origine anti-unioniști, formarea Guvernului,

Astfel, de la 21 ianuarie 1862, noul guvern condus  de Barbu Catargiu va începe să lucreze. Proclamația și ședința solemnă a Guvernului și Adunării, au fost, evident, pe 24 ianuarie 1862, la trei ani de la Unirea Principatelor.

În fața lui Cuza și a unioniștilor începea lungul drum spre reforme. Începeau dezbaterile moderne politice, unde violența nu a lipsit. Dar în următorii patru ani, în Principate (din 1862, în documentele interne se folosește noțiunea România), se vor face reforme care se solicitaseră încă de la 1821 și la 1848.