LA SFAT CU PSIHIATRUL. Sindromul Cotard, delirul pacienților care cred că au murit
- Anamaria Ciubar ă
- 7 iulie 2017, 23:30
În acest articol voi vorbi despre un sindrom rar întâlnit, sindromul Cotard. Acesta este caracterizat de o stare de delir în care pacientul consideră că a murit sau că o parte a corpului său a putrezit sau a murit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind întâlnit, de obicei, la pacienţii ce suferă de schizofrenie şi de tulburări bipolare sau în stări demenţiale.
Această afecţiune a fost observată pentru prima dată în 1788, dar nu a fost descrisă în detaliu până în iunie 1880, când neurologul francez Jules Cotard a ţinut o prelegere în cadrul prestigioasei Société Médico-Psychologique din Paris, una din cele mai vechi instituţii medicale dedicate psihiatriei.
Cotard a descris această negare psihotică a propriei existențe ca fiind o stare demenţială profundă, melancolică, de multe ori asociată cu o ipohondrie extremă. Acest sindrom afectează copiii, adolescenţii şi persoanele în vârstă, fiind una din manifestările schizofreniei sau ale tulburării bipolare. De asemenea, sindromul poate fi asociat leziunilor temporo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante.
Sindromul Cotard se manifestă ca o idee delirantă depresivă, mai exact ca o idee delirantă de negaţie. Delirul Cotard se diferenţiază de toate celelalte tipuri de idei delirante prin faptul că este unicul a cărui existenţă poate fi confirmată chiar de către pacient - chiar dacă el crede cu sinceritate în ideile delirante! Toate celelalte sindroame delirante necesită prezenţa unei alte persoane pentru a fi diagnosticate.
Printre cauzele identificate până acum se numără depresia severă, tumorile cerebrale, accidentele vasculare cerebrale, schizofrenia şi tulburările bipolare. Sindromul Cotard poate apărea şi ca urmare a lezionării unei părţi a creierului, în majoritatea cazurilor fiind întâlnite dereglări structurale şi funcţionale ale acestuia.
Sindromul Cotard se asociază frecvent cu fenomenele de depersonalizare, tulburările de percepţie, preocupările hipocondriace, inhibiţie psihomotorie, disforie, iritabilitate, dispoziţie depresivă, anxietate, autoblamare, anestezie psihică dureroasă, negativism şi tendinţe de autoagresivitate. Tulburarea este caracterizată de delirul de negaţie, imortalitate şi enormitate.
Tratamentul pentru sindromul Cotard constă în administrarea medicaţiei psihotrope, în paralel cu terapia cu electroşocuri. Tratamentul medicamentos constă în prescrierea de antidepresive, antipsihotice şi medicamente stabilizatoare ale dispoziţiei. În funcţie de simptome, pacientul poate fi tratat cu un singur tip de medicament sau o combinaţie de substanţe. Stabilizatoarele de dispoziţie au efecte pozitive asupra pacienţilor cu tulburare bipolară. În numeroase cazuri, combinarea tratamentului medicamentos cu terapia cu electroşocuri s-a dovedit a avea un efect terapeutic superior, comparativ cu simpla administrare de medicamente. Pacienţii cu sindromul Cotard trebuie să fie ţinuţi sub observaţie până la primele semne ale ameliorării simptomelor, din cauza riscului ridicat de suicid.
Aradhana Sahoo şi Keith A. Josephs publică în 2017, în The Journal of Neuropsychiatry & Clinical Neurosciences sub egida American Psychiatric Association, un studiu privind sindromul Cotard, în care afirmă că au şanse de recuperare doar cazurile depistate la timp, în rest, prognosticul fiind sumbru.