Magnat în domeniul afacerilor imobiliare și mass- media, odată cu victoria electorală din 1994 a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din Italia: Silvio Berlusconi

Unul dintre cele mai de succes momente ale lui Silvio Berlusconi a coincis cu alegerile din 1994, când a devenit prim-ministru. Magnat de presă și imobiliar, intrarea sa în politică i-a consolidat poziția de a fi unul dintre cei mai puternici oameni din țară. După ce a intrat în politică cu doar câteva luni înainte de alegerile din 1994, fondând partidul de centru-dreapta Forza Italia.

Berlusconi a vut cinci copii cu două foste soții: născut în 1936, a avut mare succes în sectorul construcțiilor, a înțeles puterea economică a presei și a creat imperiul Fininvest (apoi Mediaset), prima televiziune comercială din țară. Berlusconi a cumpărat și echipa de fotbal AC Milan, care a fost de cinci ori campioană europeană sub președinția sa.

Experiența sa la Palatul Chigi

Prima experiență ca premier a durat mai puțin de un an, dar a fost reales în 2001, odată cu semnarea „Contractului cu italienii”. În mai 2008, a condus guvernul pentru ultima dată, demisionând trei ani mai târziu, după ce a pierdut majoritatea din Parlament, pe fondul problemelor fiscale legate de criza datoriilor.

În total, a fost de patru ori locatar la Palatul Chigi. În urma atacurilor din 11 septembrie 2001 în Statele Unite, Berlusconi a găzduit un summit, care a îmbunătățit relațiile NATO-Rusia, pentru un efort comun capabil să răspundă amenințărilor internaționale comune.

Lunga poveste judiciară

Îndelungata poveste judiciară a lui Berlusconi i-a revigorat atât pe detractori, cât și pesusținători. Numărul de procese în care Silvio Berlusconi a fost acuzat depășește cu mult 30. Procese, împrăștiate în toată Italia, în care a fost acuzat de infracțiuni, variind de la corupție până la complicitate la asasinate ale mafiei, de la fals în contabilitate la șantaj, până la disprețul față de judecători și prostituția cu minore și care, cu excepția unuia în care a fost condamnat, s-au încheiat fie cu prescripție, fie cu achitare, dar și cu clasare sau achitare în fază de cercetare sau la audiența preliminară.

Singura pedeapsă devenită definitivă este din 2013: patru ani de închisoare, dintre care trei acoperiți de grațiere, pentru frauda fiscală în valoare de 7,3 milioane de euro comisă prin vânzarea drepturilor TV Mediaset, pe vremea când era premier. Condamnare care l-a obligat să fie încredințat serviciilor sociale pentru 10 luni și jumătate și a dus la decăderea din funcția de senator conform Legii Severino: interdicția de a fi ales a durat șase ani, până când, în 2018, Tribunalul de Supraveghere l-a scutit de pedeapsă.

Procesul „Ruby”

Scandalul „Ruby Gate” a umplut ziarele naționale și internaționale, dar la mijlocul lunii februarie 2023, judecătorii milanezi l-au achitat împreună cu Karima El Mahroug, fosta Ruby Rubacuori și un grup de așa-zise foste „olgettine”; (tinere găzduite de Berlusconi în apartamentele sale din Via Olgettina, la Milano), din cauza unei chestiuni juridice care a anulat orice judecată pe fond și au transformat-o într-o infracțiune imposibil de stabilit, corupție contestată în acte judiciare. Berlusconi a spus că a cheltuit peste 200 de milioane de euro pe avocați pentru apărarea sa în instanță.

Politica externă redenumită diplomația cucù

Politica sa externă a fost relatată de presă ca „Diplomația cucù” (cucù, cum îi plăcea să strige către liderii mondiali pentru a se face văzut și auzit). Și chiar dacă mulți dintre detractorii săi își amintesc de el pentru coarnele din fotografiile de grup cu liderii lumii, glumele, când a strigat "Mister Obamaaaa..." în prezența Reginei Elisabeta a Angliei, weekendurile cu Putin și zâmbetele batjocoritoare pe care i le-au rezervat Frau Angela și prietenul-inamic Sarkozy,

Cavalerul a impus o linie făcută în special din relații de prietenie nu doar instituționale, ci și personale cu diverși lideri mondiali, de la George W. Bush la Gaddafi. Și mai ales cu Vladimir Putin, acel prieten de o viață pe care i-a fost greu să îl critice chiar și în fața invadării Ucrainei: a condamnat războiul, dar a fost condamnat când, în octombrie 2022, într-un discurs cu parlamentarii Forza Italia, a oferit propria sa versiune.

Prietenii periculoase

Oricum, prietenia sa cu Putin a contribuit la politica sa externă și la acel „spirit de la Pratica di Mare”, unde a fost protagonist al medierii istorice dintre Washington și Moscova pentru apropierea Rusiei de NATO. Alte vremuri și un scenariu departe ani lumină de cel de azi. Relația cu Libia colonelului Gaddafi a fost foarte controversată și contestată, la fel ca și relația sa „personală” cu un dictator de calibrul egipteanului Mubarack sau al tunisianului Ben Ali.

Cu Gaddafi, Berlusconi a semnat istoricul Tratat de Prietenie, închizând rănile ocupației coloniale italiene după 70 de ani: un acord care prevedea plata a 5 miliarde de dolari drept compensație în schimbul angajamentului liderului de la Tripoli de a opri imigrația și de a oferi spațiu de acțiune companiilor italiene. Inițial, Berlusconi a fost împotriva intervenției franceze în Libia, în 2011, care a târât după ​​ea mai multe țări europene, misiune care s-a încheiat cu îndepărtarea colonelului de la putere).

Căderea în dizgrație pecetluită de Merkel și Sarkozy

Epilogul ultimului său guvern (noiembrie 2011) l-a găsit în coliziune cu Europa (lucru pe care nu l-a digerat ușor și din cauza consecințelor internaționale ale căderii în dizgrație). În octombrie 2011, spread-ul titlurilor de stat italiene crescuse vertiginos și, în ziua în care UE a recomandat Italiei să-și facă temele, obligând-o să se întoarcă cu o „scrisoare” de angajamente privind reformele sale, Angela Merkel și Nicolas Sarkozy au răspuns cu un rânjet răuvoitor, când au fost întrebați dacă au primit asigurări de la Berlusconi, informează Euronews.

(Rador)