Prăznuit pe 8 decembrie, Cuviosul Patapie a trăit în secolul VII, în Tebaida Egiptului. Înțelegând de timpuriu deșertăciunea lumească, se călugărește de tânăr și se retrage în deșertul egiptean.
Oamenii aud curând de virtuțile sale duhovnicești și vin în număr tot mai mare să-i ceară sfatul și să obțină alinare.
Temându-se de fala lumească, Patapie se gândește că ascunzătoarea cea mai bună este aglomerația unei metropole, așa că merge la Constantinopol, unde-și ridică o colibă lângă Biserica Vlaherne și, neștiut de nimeni, trăiește ca un sihastru.
Dar lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. Din rânduială dumnezeiască, la el ajunge un copil orb din naștere, iar sfântul se milostivește de el și îi dăruiește vederea. Astfel că oamenii dau iar buluc la el.
Multe sunt minunile pe care le săvârșește până trece la cele veșnice.
Astfel, îl vindecă pe un demnitar care suferea de hidropizie făcând asupra lui semnul crucii și ungându-l cu untdelemn sfințit.
Tot cu semnul crucii scoate dintr-un tânăr un diavol care îl chinuia de multă vreme.
Moaștele sale, ascunse pentru a nu fi profanate, au fost descoperite în 1904. La Catedrala episcopală din Galați se găsește o rasă care i-a aparținut Cuviosului Patapie.
Recomandările noastre
