Majoritatea populației occidentale pare să fi renunțat la dorința de a mai exista, doborâtă de un sentiment de apatie sinucigașă.

Un editorial incendiar al lui Guy Millière, profesor de Istoria Culturii la Universitatea Paris VIII, pentru site-ul conservator Dreuz.

Revin asupra discursului pronunțat de Donald Trump la Varșovia pe 6 iulie, într-un loc cu mare simbolistică pentru rezistența poloneză, nu doar pentru că a fost un discurs magistral și superb, ci și unul de o mare importanță istorică.

Donald Trump, se știe, și-a consacrat discursul valorilor și realizărilor civilizației occidentale.

A încheiat întrebând dacă occidentalii mai sunt capabili să-și apere aceste valori și realizări.

Privind reacția mulțimii de polonezi adunați să-l asculte, era clar că pentru un număr mare dintre polonezi răspunsul era „da”.

Dacă Donald Trump și-ar fi rostit discursul într-o altă țară din Europa Centrală, Ungaria, Slovacia, Cehia, în special, răspunsul ar fi fost de asemenea „da”.

Dacă ar fi vorbit în Israel sau mulțimilor care, în Statele Unite, l-au însoțit de-a lungul campaniei sale victorioase și îl sprijină și acum, răspunsul ar fi fost la fel: „da”.

Dacă ar fi vorbit în orașele universitare americane, răspunsul ar fi putut varia: toți ziariștii de stânga și majoritatea profesorilor din universitățile americane au manifestat dezgust față de declarațiile lui Trump de la Varșovia.

Au apreciat că a vorbi despre „civilizația occidentală” altfel decât de o manieră critică și disprețuitoare reprezintă o „provocare”; mai mult, față de alte civilizații ar fi aproape o declarație de război.

Unii chiar l-au tratat pe Trump de „rasist”, deși acesta nu a făcut nici cea mai mică referire la vreo rasă.

Din fericire, există o presă conservatoare puternică în Statele Unite, și analize pertinente ale discursului, ale semnificației și implicațiilor sale au avut o largă circulație.

În Europa Occidentală, nu sunt sigur că s-ar găsi, sau că există, mulțimi asemenea celor care l-au susținut și încă îl susțin pe Trump în Statele Unite.

Nu sunt sigur că Trump ar reuși să strângă, oriunde în Europa Occidentală, o mulțime comparabilă cu cea de la Varșovia.

Și nu sunt sigur că cei care ar fi gata să apere valorile și realizările civilizației occidentale sunt prea numeroși.

Nu mă îndoiesc că astfel de oameni există, și ei constituie onoarea societăților unde trăiesc.

Mă tem însă că sunt în minoritate și copleșiți de talazul care a distrus Europa Occidentală.

Acest talaz are chipul hoardelor sălbatice care s-au năpustit asupra Hamburgului, la summit-ul G20, și care au răvășit orașul cu anarhia lor.

Are chipul zonelor islamice în care legea nu se aplică și care proliferează la periferiile Parisului, la Londra, Bruxelles sau Stockholm.

Are chipul presei europene populate cu copii palide ale jurnaliștilor de stânga americani, fără a exista însă o presă conservatoare suficient de puternică pentru a contrabalansa o dezinformare grosolană și masivă.

Are chipul spălării generalizate a creierelor și a conformismului care rezultă din ea și care face ca atunci când se adună mulțimi imense, se întâmplă doar pentru a proclama unanim: „Eu sunt Charlie” iar nu „Eu sunt evreu la Saint-Mandé” (după atacul de la Charlie Hebdo, în atacul de la băcănia evreiască din Saint-Mandé, în ianuarie 2015, teroristul Amedy Coulibaly a ucis patru evrei – n.r.).

Are chipul reacțiilor ce se înregistrează după fiecare atentat terorist: plânsete, lumânări, flori, nici un pic de mânie.

Are chipul conducătorilor politici aleși de popoarele din Europa Occidentală.

După cinci ani de François Hollande, Franța l-a ales pe Emmanuel Macron, omul care crede că terorismul islamic este legat de încălzirea climei (strict autentic! – n.r.) și care, deși l-a primit pe Donald Trump pe 14 iulie, și apoi pe Bennyamin Netanyahu, a pus fanfara inter-arme să cânte Daft Punk.

În Germania, Angela Merkel își va succeda sieși și germanii îi vor mulțumi că le-au dat țara pe mâna musulmanilor neasimilabili și distrugători.

În Marea Britanie, după trei atentate teroriste islamice, Theresa May a pierdut majoritatea absolută, iar tineretul se orientează către Jeremy Corbyn, un Mélénchon local (lider al stângii anarhiste din Franța – n.r.), cu înclinații pro-teroriste și pro-islamiste.

Aproape nici un ziar european nu a scris despre discursul lui Trump la Varșovia. Dreuz a fost singurul organ de presă din Franța care a publicat discursul integral.

Ziariștii din Europa Occidentală nu suportă să li se vorbească despre Occident.

Nici politicienii din Europa Occidentală, de altfel. Și unii și alții au renunțat să mai existe.

O majoritate a populațiilor occidentale pare că este și ea pe cale de a renunța. Încă o dată, mi-aș dori să mă înșel.

Mă tem însă că nu mă înșel.