După ce Legea pensiilor a fost modificată, românii care au lipsă de vechime pot cumpăra şase ani, plătind acele contribuţii care s-ar fi încasat lunar dacă ar fi muncit, raportat la cel puţin salariul minim din acea perioadă, scrie antena3.ro.

Potrivit modificărilor aduse legii, pot plăti pentru vechime cei care nu îndeplinesc condiţia stagiului minim de cotizare, nu au statutul de pensionar, nici calitatea de asigurați în sistemul public de pensii sau în alte sisteme neintegrate acestuia și nu au avut obligaţia asigurării în sistemul public de pensii.

Prevederea a fost reintrodusă în noua lege a pensiilor, după ce cumpărarea vechimii a fost sistată de la 1 ianuarie 2019.

„Persoanele care nu au calitatea de pensionari pot efectua plata contribuţiei de asigurări sociale pentru perioade de cel mult 6 ani anteriori lunii încheierii contractului de asigurare, în care persoana nu a realizat stagiu de cotizare sau stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul public de pensii sau într-un sistem de asigurări sociale neintegrat acestuia, în ţară, în statele membre UE sau în alte state cu care România aplică instrumente juridice internaţionale în domeniul securităţii sociale”, se arată în proiectul de Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea Legii pensiilor publice, postat în dezbatere pe site-ul Ministerului Muncii.

Iată, mai jos, potrivit calculelor făcute de adevarul.ro, cât trebuie să plătească o persoană care vrea să-şi cumpere vechime. Cifrele arată că, dacă un român doreşte să-şi completeze stagiul de vechime din perioada 2013 – 2018 inclusiv va trebui să plătească suma de 23.200,46 lei.

Deşi ca procent cota de contribuţii a scăzut, ca valoare aceasta s-a dublat în 2018, ajungând la 5.700 lei/an, faţă de anul 2013 când era de aproape 2.900 lei.

Plata contribuţiei de asigurări sociale se va realiza într-o singură tranşă sau eşalonat, în tranşe lunare, până la data de 1 septembrie 2021.

La fel ca în Legea din 2010, „baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale o constituie venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare la data încheierii contractului de asigurare socială”.