Dacă nu aprofundezi bine o ofertă de muncă, rişti să cazi pradă promisiunilor angajatorului. În cazul în care la discuţia cu angajatorul acesta ţi-a promis „salariu motivant, comisioane atractive, traininguri“, poţi să te bucuri, dar în acelaşi timp trebuie să te asiguri că vor fi şi reale. Dacă nu vrei să fii dezamăgit, ia-ţi măsuri de siguranţă şi pune întrebări intervievatorului. În fond, doar nu vrei să fii păcălit.

Posibile capcane

1 „Comisioane mari“. Este foarte posibil ca angajatorul să susţină că oferă comisioane mari. Însă gândeştete şi la obiectivul pe care ţi se cere să-l îndeplineşti. Nu este oare de nerealizat?

2 „Salariu motivant“. Este o expresie folosită extrem de des în ultima perioadă. „Poate fi motivant, dar suficient?“, spune Alina Botezatu, managing partner al firmei Perspective Group. Poate că intenţiile angajatorului nu sunt deloc rele, dar nu coincid cu aşteptările tale.

„De aceea este indicat să întrebi exact despre ce sumă este vorba, ca să poţi lua o decizie corectă“, recomandă Alina Botezatu.

3 „Sediu central“. Faptul că imobilul în care urmează să lucrezi este ultramodern, cu mobilier nou, şi situat chiar în centru, nu are nimic în comun cu salariul. Indiferent câţi bani ar avea patronul, tu iei doar cât meriţi sau cât negociezi.

4 „Multe bonusuri“.
Minunat. Ţi s-a promis că vei primi şi bonusuri. Însă ce valoare au? Sau pentru ce le primeşti? La ce interval poţi să primeşti un astfel de bonus?

S-ar putea să ţi se explice că „nu te-ai ridicat la înălţimea aşteptărilor“ sau că „nu ţi-ai atins obiectivele“. De aceea este bine să înţelegi de la început care sunt aşteptările şi obiectivele.

5 „Training de iniţiere“.
Este foarte posibil să însemne o plimbare prin companie, alături de şeful tău (sau de adjunctul superiorului) care să îţi arate grăbit cam ce ar trebui să faci la serviciu. Nimic rău în asta, doar că ar fi fost de preferat să ştii de la început, nu?

Aşadar, întreabă la interviul de angajare ce fel de training vei face, când, cum, în ce condiţii, cât timp. Atenţie! Anumite firme îţi pot solicita (de regulă în cazul unor traininguri de specialitate) să semnezi un document prin care să accepţi să returnezi banii cheltuiţi dacă decizi să pleci din companie într-un anumit interval.

6 „Promovări numai pe bază de competenţă“.
Vei fi deziluzionat dacă vei crede aşa ceva. Head-hunterul George Butunoiu spune că, realist vorbind, promovările nu se fac, şi nici nu se pot face, numai pe criterii profesionale, obiective. „Subiectivitatea în această situaţie este normală! La fel de normal este ca un nou director să dea afară nişte oameni, chiar dacă sunt competenţi, pentru a-şi numi oamenii în care are el încredere“, explică George Butunoiu.

7 „Avansări rapide“.
Timpul de acomodare într-o companie poate fi de trei luni, iar pentru performanţe, chiar de cinci luni. La şase luni are loc prima evaluare şi de obicei decizia este de continuare a colaborării şi cam atât.

„Avansările ţin de mobilitatea pe scară ierarhică a celorlalţi angajaţi. Dacă aceste «mişcări de personal» nu au loc, nici avansările celor noi nu pot fi rapide“, explică Oana Moşoiu, consultant HR al firmei Ascent Group.

Cele mai probabile avansări au loc într-un an, uneori chiar doi.