La ultimul summit al Consiliului European, șefii de stat și de guvern ai UE au ajuns la un acord pentru extinderea numărului de cetățeni turci supuși sancțiunilor din cauza activităților de forare ale Ankarei în estul Mediteranei. A fost o decizie apreciată de președintele francez Emmanuel Macron, dar mult mai puțin de cancelarul german Angela Merkel care a dorit să evite o escaladare a tensiunilor cu un partener cheie, așa cum este Ankara.

Nu e nicio surpriză aici. UE este în ceea ce privește relațiile cu Recep Tayyip Erdogan. Asta pentru că Turcia este o țară foarte importantă pentru întregul sistem euro-mediteranean.

Merkel nu vrea să fie victima propriului embargo

Turcia are o mulțime de ași în mânecî în ceea ce privește Uniunea Europeană. Dar mai e ceva, chiar mai important, când interesele financiare o cer, liderii europeni sunt gata să lase principiile pe locul doi. Atitudinea cancelarului german este cea mai bună dovadă.

Întrebată despre un posibil embargou european asupra vânzării de arme către Turcia - o solicitare făcută de Grecia – Merkel a negat o înăsprire a sancțiunilor. Explicația e foarte simplă: industria de armament germană aprovizionează Turcia cu tancuri și submarine. Drept urmare, Merkel a amânat totul până la o posibilă „discuție în contextul NATO”.

Marele paradox al vaccinului lui Putin. Hulit în Rusia, luat în serios în Occident

O alegere clar legată atât de profilurile economice, cât și de cele strategice: Berlinul nu poate renunța la parteneriatul său cu Ankara, la banii săi, și la rolul de medierea Turciei cu Europa, rol la care Parisul a renunțat în mare măsură.

Blocul franco-grec și „țările rezonabile”

Mai există și alte țări “rezonabile”, după cum le numește Erdogan. Italia este una dintre ele. Tot vânzările de arme sunt motivul. Turcia reprezintă aproximativ o cincime din exporturile italiene de armament.

Chiar dacă vânzările de armament nu sunt decisive, ele ne dau o idee despre jocul diplomatic, strategic și economic din spatele marilor mișcări din Mediterana de Est. Iar faptul că Germania și Italia sunt printre țările „moderate” care resping abordarea mult mai dură viziune a Franței, Greciei și Ciprului are la bazî interesele diferitelor țări ale Uniunii Europene în legătură cu Turcia.

Erdogan o știe prea bine și îți joacă bine cartea. Vorbind despre noile sancțiuni dorite de Consiliul UE,”Sultanul” a spus că noul sistem de sancționare „nu a îndeplinit așteptările unor țări (Franța. Grecia și  Cipru), deoarece cererea lor nu a fost corectă” . Președintele turc a adăugat apoi că „unele țări rezonabile din UE și-au afirmat poziția pozitivă și le-au stricat jocul”.

„Profeția” lui Bill Gates despre întoarcerea la normalitate. Cât mai ține pandemia

Turcia a divizat UE

Problema este chiar mai complicată. “Sultanul” controlează robinetul fluxurilor migratorii, o armă extrem de periculoasă pe care și-a construit-o cu grijă impunându-și controlul atât asupra nordului Siriei, cât și asupra Libiei. Aceste regiuni cheie, cucerite prin forța armelor,  prind ca într-un adevărat clește Balcanii și centrul Mediteranei.

Nu este, de altfel, o coincidență faptul că Merkel a reiterat, la sfârșitul summitului, că a vrut să ajungă la Ankara tocmai pentru a discuta despre imigrație. Berlinul știe că, încă din vremurile Sublimei Porți, că Germania și Turcia au nevoie de o relație bilaterală specială. Asta ca să nu mai vorbim de milioanele de turci care trăiesc în Germania și care ar putea fi vitale pentru alegerile care se apropie.

Teribila profeție a celor doi papi și a urgiei care se va abate asupra Europei

Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că și Parisul e gata să treacî foarte ușor peste încălcarea dreăturilor omului, dacă interesele i-o cer. O avea Macron o poziție ceva mai consecventă în ceea ce-l privește pe Erdogan, dar l-a primit cu onoruri pe liderul egiptean Al Sisi. Ba, mai mult,  a declarat clar că „ nu condiționăm cooperarea noastră în materie de apărare, ca și în domeniul economic , de aceste dezacorduri ”cu privire la problema drepturilor omului. Tot industria de armament pare a fi explicația. Liderul de la Cairo s-a întâlnit la Paris  cu liderii grupului Dassault și Naval, precum și cu ministrul apărării, Florence Parly, scrie cotidianul italian Il Giornale.

Rămâne de văzut cum vor cataloga istoricii viitoarului maniera conciliatorie în care liderii europeni îl tratează pe Erdogan. Nu cumva vor fi jedecați precum conducătorii care i-au permis lui Hitler să declanșeze al doilea război mondial?

Pandemia, mană cerească pentru miliardarii lumii. Ce le-a adus Moș Covid-19?