Oameni de ştiinţă din Rusia au lansat sâmbătă unul dintre cele mai mari telescoape în apă adâncă pentru a studia misterele de pe fundul lacului Baikal.

Rusia vrea să afle mistere vechi de 25 milioane de ani. Operaţiunea Gigaton. Conform France Presse, telescopul a cărui construcţie a început în 2015 a fost conceput pentru a observa neutrinii. Este vorba despre cele mai mici particule cunoscute de cercetători.

Gigaton Volume Detector. Sau mai exact Baikal-GVD. Aşa este numit telescopul plasat la o adâncimea de 1.300 de metri şi la o depărtare de aproximativ 4 kilometri de malul lacului.

Megadetectorul are o jumătate de kilometru cub şi conţine o serie de linii care cuprind mai multe module optice din sticlă şi oţel.

Rusia vrea să afle mistere vechi de 25 milioane de ani

Rolul modulelor optice este să scaneze fundul mării scufundat în întuneric abisal. Cercetătorii speră astfel să găsească neutrini. Aceste particule cosmice fantomă, extrem de volatile, pot trece prin întreaga planetă, prin orice fel de materie, fără a interacţiona cu particulele din jur şi fără a se schimba.

Trebuie spus că şi această realizare tehnică aduce în actulitatea rivalitatea dintre Rusia şi Statele Unite ale Americii. Telescopul Baikal va concura cu Ice Cube, giganticul observator de neutrini îngropat sub gheaţa Antarcticii. Ice Cube este monitorizat la o staţie de cercetare americană de la Polul Sud.

Ruşii susţin că telescopul lor este cel mai mare detector de neutrini din emisfera nordică. De asemenea, oamenii de ştiinţă cred că Baikal este lacul ideal pentru adăpostirea acestui observator datorită adâncimii sale.

Telescopul a fost realizat şi cu ajutorul oamenilor de ştiinţă cehi, slovaci, germani şi polonezi.

Cele mai importante detalii despre lacul Baikal

„Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³) și este cel mai adânc lac de pe glob (1637 m).

Deși este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei, conține 22-23% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii).[1][2][3] Lacul Baikal, pe lângă faptul că este cel mai adânc lac din lume, poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență (exclusiv Marea Caspică și Lacul Aral) și unul dintre muzeele vii, în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice, proprii lui.

Lacul, a cărui formă seamănă cu o semilună, ocupă o suprafață de 31.500 km², iar linia țărmului măsoară peste 2.000 de kilometri. Din punctul de vedere al mărimii, Baikal este a treia întindere de apă din Asia (după Marea Caspică și Lacul Aral) și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent.

Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică, născută în epoci geologice demult apuse. Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri. De-a lungul mileniilor însă, pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelul lui actual.

336 de râuri se varsă în Baikal

Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el, dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, și Angara Superioară, la nord.

Unicul râu care curge din lac mai departe (în partea sa sud-vestică) este aceeași Angara, afluentul fluviului Enisei. La nord de lac tronează două masive muntoase, Munții Baikal și Munții Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă.

Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de ani, după de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii în scoarța Pământului, creată de lenta îndepărtare a Asiei de Europa.

Inițial fisura avea 8 km adâncime, dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni; fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârsta. Izvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activă. Din cele 336 de râuri și fluvii care se varsă în lacul Baikal, unul singur izvorăște din apele sale: Angara”, se arată pe ro.wikipedia.org.