Românii din Spania, cu jalba la Iohannis: „Am o vilă. Doi ani le-a luat vecinilor să se obișnuiască cu mine”
- Carmen Vintil ă
- 15 iulie 2015, 00:00
Președintele s-a întâlnit cu românii care muncesc în Spania. Aceștia i s-au plâns șefului statului în legătură cu imaginea negativă pe care o au, pe nedrept, în această țară
Fii atent, când o să dau mâna cu el, că o să dau mâna cu el, sămi faci o poză!”. „O poză, sau o fotografie?”. Doi tineri se țineau de glume, în timp ce Carmen și Klaus Iohannis erau înconjurați de zeci de oameni, fiecare având lucruri de spus.
Dubla cetățenie
Același scenariu al întâlnirilor cu românii din Diaspora, alți actori, și alt loc de filmare: Madrid, sala unui hotel. Mai exact, hotelul unde a fost cazat șeful statului, pentru că sediul ambasadei României era prea mic pentru cei 300 de invitați.
Prin urmare, evenimentul a fost organizat de o televiziune privată din România. Românii așteptau rezolvarea problemei dublei cetățenii. Numai că, după întâlnirea cu premierul spaniol Mariano Rajoy, Klaus Iohannis le-a transmis că mai au de așteptat.
În schimb, i-a anunțat că la nivelul Administrației Prezidențiale se gândește „o viziune coerentă pentru Diaspora”.
Recepția în onoarea lui Klaus Iohannis a fost organizată de o televiziune privată din România.
„Știu că sunteţi cu sufletul acasă. Iar cel mai bun răspuns din partea noastră, a celor din ţară, este să construim acea Românie în care să vă doriţi să vă întoarceţi”, le-a spus Iohannis.
Carmen Iohannis poartă o rochie turqucoise. Președintele are și el cravată albastră. La fel și ambasadorul. Alături de soțul său, Prima Doamnă a petrecut mai bine de o oră ascultându- i pe românii care muncesc în Madrid. De la microfon, invitații sunt rugați să încerce să le lase loc Președintelui și Primei Doamne să respire. „Domnule președinte, cu dubla cetățenie s-a discutat?”, este întrebat Iohannis.
„S-a discutat, nu se rezolvă imediat, oamenii sunt deschiși, dar legislația în Spania este de așa natură, cu răbdare...”, răspunde președintele. „Până nu se schimbă guvernul de aici, nu obținem nimic. Nu vrea Rajoy”, comentează cu năduf, domnul care-i adresase întrebarea lui Iohannis. Un altul, aflat lângă el nu e de aceeași părere. Nu-l interesează dubla cetățenie. A lucrat prin mai multe țări: Libia, Rusia, dar Spania e mai apropiată de noi „latinii”.
„Nu vor să ne dea pentru că suntem în UE. Avem liberă trecere, dar drepturi nu! (…) Am o vilă. Le-au trebuit doi ani vecinilor să se acomodeze cu mine pentru că la televizor arătau părțile negative ale românilor. Dar, dintr-un milion și jumătate câți suntem aici, vreo zece mii sunt oi negre. Și restul, nu-i mai pui?!”. „Domnu’ senator, domnu’ senator (Viorel Badea – n.r.), faceți loc! Vine un domn în cărucior”. Iohannis este informat despre problemele oamenilor cu dizabilități.
A câștigat o primărie și a ajuns la masa Regelui
Printre invitații de la recepție s-a numărat și Aurel Truță, care a fost ales, anul acesta, primarul unei comune de lângă Madrid.
„Singurul și primul primar din Spania”, se fălește el. După 15 ani petrecuți în Spania, vecinii din localitate l-au convins să candideze la primărie. Sunt români în comună? Nu, doar primarul, fetița și soția acestuia. „Așa a fost soarta. Am cumpărat mai întâi o casă, iar apoi a început să ne placă”, povestește românul venit din Alba Iulia în Spania pentru o viață mai bună.
Și a ajuns nu doar primar, ci invitat la masa Regelui, pentru că Aurel Truță s-a numărat printre mesenii poftiți la dineul pe care Felipe al VI-lea și Letizia l-au dat în onoarea lui Carmen și Klaus Iohannis. „A fost cel mai important eveniment din viața mea”, spune, încă emoționat, primarul.
Trei doamne au format un semicerc. Una dintre ele se află de 20 de ani în Spania, și-a crescut aici copiii. În țară i-au rămas mama, casa și pământul. Doamna de lângă este și ea la Madrid din 2007. Merge în țară de câteva ori pe an. Organizează expoziții de pictură și e foarte mulțumită de banii pe care-i câștigă.
Venită doar de câteva luni, cea de-a treia doamnă s-a obișnuit deja. „Am fost șapte ani în Cipru, am soțul paralizat acasă, am venit aici cu băiatul să putem să trăim. Mi-am găsit de lucru într- o bucătărie. Eu și băiatul, că lucrează și el, câștigăm destul să trimitem și în țară. Luna aceasta am trimis 400 de euro”, își spune repede povestea.