România între două calamități: epidemia COVID-19 și deficitul de înțelegere și solidaritate

Deși poate părea un truism, vă invit să ne reamintim că demnitatea și adevăratul caracter al unui popor se probează în momentele sale de mare criză: război, calamități naturale sau, dimpotrivă, calamități generate de erori sau devieri umane profunde (terorism, dictatură etc.).

Este România acum într-o asemenea situație? Cu certitudine, da. Din cel puțin două direcții și pericole evidente: epidemia „terană” de COVID-19 și epidemia subterană, dar la fel de invazivă (și poate chiar mai periculoasă!), cauzată de deficitul emoțional și de înțelegere a situației și, deopotrivă, de deficitul de solidaritate cu țara a unora dintre cei care se întorc în patrie.

Referitor la epidemia de COVID-19, ea este deja ”terană”, în sensul că s-a globalizat, Organizația Mondială a Sănătății recunoscând pandemia, în timp ce din ce în ce mai multe state cu guverne și conducători responsabili își închid granițele, declarând starea de urgență.

În ce ne privește, desi nu sunt medic, nu pot să nu atrag atenția celor prea optimiști și care cred că, precum imigranții, virușii vor tranzita doar România provocând câteva ”pagube colaterale”, că pandemia încă nu s-a manifestat cu adevărat la noi, cele minimum 14 zile în care vom afla câți din cei aproximativ 1,5 milioane de români care au intrat de la începutul lunii martie în țară, în majoritate oameni tineri, sunt purtători ai virusului pandemic își vor arăta cu adevărat efectele abia în săptămânile viitoare.

Live Text. Alegeri prezidențiale. Cine va conduce România în următorii cinci ani. Prezența la urne, în timp real. Șoșoacă, circ în cabina de vot

Cum a izbucnit cel mai scurt război din istorie. Conflictul a durat numai 38 de minute, dar a fost prăpăd

Și asta nu e tot, au început deja să intre în țară și valurile de repatriați ale altui (cel puțin un) milion de români fugiți de frica pandemiei din Spania, Germania, Grecia și chiar din Marea Britanie. Un fel de cal troian pentru România, cu efecte medicale, economice și sociale ce se pot dovedi dramatice, îndeosebi pentru zona rurală, locuită de rudele vârstnice și pline de boli și nevoi ale celor recent fugiți din calea virusului ce face acum ravagii în Europa Occidentală și în lume.

În mod paradoxal însă, cauzele acestui exod invers al diasporei românești, nu țin primordial de frica îmbolnăvirii fatale cu COVID-19 și nici de pandemia provocată de acesta, ci de educație. Mai precis de neglijarea educației pentru valorile general umane, îndeosebi a educației morale, Aceasta pentru că, atât în educația de bază (școlară), cât și după aceea, cea mai importantă componentă a ei a fost și a rămas educația pentru succes, pentru valorile materiale, pentru pecuniar.