Duminică mergem din nou la vot, iar de luni dimineață vom trăi într-o altă Românie. Președintele Traian Băsescu se mută în cărțile de istorie, cu bunele și cu relele mandatului său.

Klaus Iohannis sau Victor Ponta se confruntă  nu doar pentru fotoliul de Președinte al României, ci pentru o nouă identitate de țară, croită după profilurile lor politice, dezvăluite explicit sau implicit de trecutul lor politic și de această campanie electorală.

Ce înseamnă pentru România victoria fiecăruia dintre cei doi candidați?

Foarte pe scurt, o victorie a lui Klaus Iohannis ar însemna o continuare a liniilor de forță ale politicii lui Traian Băsescu, cu potențialul ei exploziv, dar și cu prespectiva destul de clară a modificării structurilor actualei puteri.

Dacă luni, 17 noiembrie 2014,  dimineață,  vom afla că președintele României este dl. Klaus Werner Iohannis, la prima vedere raportul de forțe de pe scena politică ar fi identic cu cel din dimineața de 16 noiembrie: un președinte care tocmai și-a declarat atașamentul față de statul de drept, independența justiției, reforma clasei politice, orientarea apăsată spre spațiul euro-atlantic, de care aparținem de jure.

Parlamentul ar urma să-și reia lucrările exact în structura actuală, guvernul Ponta s-ar reuni exact în aceeași formulă, ostilitatea guvern-parlament vs. președinte ar rămâne neschimbată.

Prin noul său statut șeful statului trebuie să demisioneze de la conducerea PNL, unde foarte probabil ar începe o bătălie pentru succesiune, în care, cel mai probabil, Vasile Blaga va face jocurile (fostul PNL pare tot mai fragilizat de nostalgia USL și lipsit de vigoare) și va impune la conducerea partidului un lider al fostului PDL (foarte probabil, Vasile Blaga însuși).

Raportul dintre Președintele României și președintele PNL poate deveni unul foarte complicat în condițiile în care Klaus Iohannis pare să-și fi însușit integral poziția predecesorului său la Palatul Cotroceni privind raporturile dintre politicieni și justiție. Iar Vasile Blaga, se știe, a fost toată viața în primul rând un om de partid.

Practic, Klaus Iohannis și-a asumat integral criteriile de integritate solicitate de Monica Macovei PDL-ului, iar viața fostei candidate la președinție în PDL nu a fost chiar un mers pe petale de trandafiri, tocmai din cauza acestei poziții foarte rigide în ce privește condițiile de integritate care trebuie să funcționeze într-un partid modern.

Pe de altă parte, pe fondul entuziasmului popular stârnit în urma unei eventuale victorii a lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale este posibil să se producă un cutremur care să afecteze întreaga tectonică politică.

Cu siguranță, UDMR și minoritățile naționale ar putea schimba cu ușurință tabăra în condițiile în care reprezentantul unei minorități etnice (N.B. – din Transilvania!) a devenit președintele României. În PSD pierderea alegerilor ar fi, aproape sigur un prilej de aprige dispute interne, iar PUNR a dovedit că are suplețea de a se adapta la formule politice dintre cele mai originale și neașteptate, în numele interesului național.

Schimbarea raportului de forțe din parlament ar duce instantaneu la căderea guvernului și la redesenarea contururilor puterii și opoziției. Procesul este destul de lung și anevoios, iar pe măsură ce trece vremea el devine tot mai complicat, date fiind abilitățile dovedite ale lui Victor Ponta de a pasa în seama altora responsabilitatea guvernării sale catastrofale.

Așa cum l-au făcut pe Traian Băsescu responsabil de toate nenorocirile „guvernării” Ponta, așa vor face cu Klaus Iohannis. Dacă PSD reușește să strângă rândurile, iar eventualul președinte Iohannis să bage groaza în parlament susținând independența justiției, așa cum a făcut-o predecesorul său și cum se arată dispus să o facă, nu este deloc exclus ca după câteva luni de mandat să asistăm la o primă tentativă de demitere a președintelui.

Mai ales că Iohannis a anunțat că ar renunța de bunăvoie la imunitate, iar Legea referendumului consacră validitatea acestuia cu prezența a numai 30% din numărul celor înscriși pe listele electorale.

Eventuala victorie a lui Victor Ponta oferă, la prima vedere, puterea discreționară pentru PSD. Controlând parlamentul și guvernul și având președintele României, PSD își poate transforma în realitate orice vis legislativ și orice abuz politic.

S-ar putea modifica legi, înființa, desființa și comasa instituții, șefi de instituții numiți de Președintele României vor putea fi înlocuiți cu oameni convenabili (de la șefii serviciilor secrete la șefii parchetelor), la nivel intern nu va mai exista nicio cenzură instituțională eficientă. Vorba Monicăi Macovei, justiția ar deveni în termen foarte scurt ineficientă, prin schimbarea unor șefi de secții de la parchet, înainte chiar de schimbarea Codruței Kovesi care ar mai putea fi păstrată o vreme în vitrină ca un blazon de onorabilitate.

Partea mai proastă pentru scenariul cu Ponta președinte este că, deținând absolut toate pârghiile puterii, PSD-ului îi va fi greu să mai găsească vinovați pentru dezastrul economic care se profilează, mai ales în acest sfârșit de an devenit un adevărat delir al pomenilor electorale. Ponta minte ușor, la fel ca Nicolae Ceaușescu este gata oricând să scoată cifre aberante prin care să susțină că suntem în topul creșterii economice și al nivelului de trai, dar oamenii o duc din ce în ce mai greu și decontul va fi unul cumplit pentru guvernanți.

Există și șansa ca, devenit Președintele României, demisionat din partid și din fruntea guvernului, Victor Ponta să piardă controlul și să devină un președine izolat la Cotroceni chiar de propriul său partid.

Așa cum au arătat stenogramele DNA, în PSD se poartă deja lupte aprige pentru succesiunea lui Ponta, există grupuri de interese care se bat pentru întâietate,  există toate șansele ca cel care ar învinge să nu fie chiar candidatul agreat de Victor Ponta. Apoi, demiterea eventualului premierui Tăriceanu, anunțat de Victor Ponta în cazul victoriei sale în alegeri ar fi floare la ureche, acesta neavând niciun partid parlamentar care să-l suțină. Este posibil chiar ca domnul Tăriceanu să nici nu ajungă premier fiind respins chiar de la votul de investitură al guvernului său. Încă o dată raportul de forțe s-ar putea bulversa, porțile spre cele mai neașteptate alianțe și înțelegeri politice ar fi deschise. Cele mai importante jocuri pentru configurararea noii realități politice a României vor fi cele care se vor face în primele zile ale mandatului noului președinte.

Dacă alegerile vor fi câștigate de Victor Ponta, probabil principala prioritate va ține de funcționarea justiției. Este posibil și chiar probabil ca Legea grațierii și amnistiei să fie votate în primele zile ale mandatului (știa Iohannis ce știa când a cerut ca ea să fie discutată și respinsă înainte de alegeri), dosarele care îi vizează pe politicieni să fie închise, iar pe viitor DNA și DIICOT să acționeze după modelul de eficiență al actualului Avocat al Poporului, îm sensul că singurii parlamentari atinși de rigorile legii să fie... adversarii politici.

Controlul Justiției era singura perlă care îi lipsea PSD din colierul puterii, iar victoria lui Victor Ponta ar fi șansa lor de a o obține și de a o fixa (prin punerea unor oameni adecvați în posturi cheie și eventuale schimbări legislative și administrative), astfel încât să fie siguri că nu o vor pierde din nou prea curând.

Indiferent cine va câștiga alegerile de duminică, vremurile tulburi din politica românească sunt departe de a se fi sfârșit. E naiv cine își imaginează că va urma o vreme de liniște și armonie.