Ignat. sursa: Arhiva EVZ O practică păgână a reușit să se asocieze cu o sărbătoare creștină. Tăierea porcului de Crăciun se face într-un moment de sărbătoare denumită Ignat pentru că în calendarul creștin-ortodox, ziua îi corespunde Sfântului Ignatie Teoforul. Este un obicei păstrat încă de pe vremea dacilor și romanilor.
Ritualul tăierii porcului de Crăciun aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi precum cele ale egiptenilor, grecilor, romanilor, în perioadele de trecere de la un an la altul. De altfel și daci credeau că sacrificarea porcului ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstiţiul de iarnă.
În vremurile mai apropiate de noi, obiceiul tăierii porcului de Crăciun cu păstrarea tuturor datinilor își are izvorul în îndestularea cu carne și produse tradiționale la mesele de sărbători, dar nu numai – pentru că o serie de preparate vor fi păstrate și vor fi consumate până aproape de vară și chiar la seceriș – a se vedea slănina.
Tăierea simbolică a porcului se face prin înjunghiere, apoi animalul este pârlit, spălat cu mălai și acoperit cu o pătură. În cele mai multe locuri, i se face o crestătură în formă de cruce pentru ca produsele, carnea lui să fie binecuvântate. Copiii se suie călare pe porc, ca sa aiba noroc tot anul. Apoi se scot intestinele și măruntaiele, se tranșează carnea și se trece la prepararea produselor tradiționale – sângerete, lebăr, cârnați, caltaboși etc. În ziua în care se taie porcul se face și ”pomana porcului” cu toți cei care participă, dar cu cei ai casei și vecini, scrie RomâniaTV.
Ne puteți urmări și pe Google News
În zilele noastre, cel mai adesea, porcul este tăiat cu câteva săptămâni înainte de Crăciun pentru ca o parte din preparate să aibă timp să stea la afumătoare și să fie numai bune pentru masa de Crăciun și cea de Anul Nou
Sfaturi la sacrificarea porcului
- Cu o zi înainte de tăiere, porcul nu se mai hrăneşte, astfel încât curăţarea maţelor să se facă mai uşor.
- În unele zone ale ţării, proprietarii îi dau porcului să bea ţuică sau vin. Carnea va fi mai fragedă.
- Porcul nu este tăiat de proprietar, ci de o persoană străină, pricepută.
- La tăiere, se vor lua măsuri corespunzătoare de imobilizare a animalului, pentru a evita accidentele neplăcute.
- Şoriciul dobândeşte cel mai bun gust dacă porcul este pârlit cu paie sau cu lemne.
- După pârlire, porcul se freacă cu o perie aspră şi spală cu apă caldă. La final, şoriciul se freacă cu făină de porumb şi sare grunjoasă, pentru frăgezire şi un gust mai bun.
- Atât la sacrificare cât şi la tranşare, se vor folosi doar cuţite de calitate, bine ascuţite.
Tradiții de Ignat
- Sacrificarea nu poate fi începută înainte de răsăritul soarelui și nici nu poate depăși apusul soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ține la distanță spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită sau cu apă neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate.
- Bărbații sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiția cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i și păcatul uciderii porcului. În unele regiuni chiar și gospodăria este sfințită înainte de sacrificare. Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele bărbaților, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.
- Pentru ca cei care taie porcul să fie iertați de uciderea voită a animalului, este bine ca ei să rostească cuvintele: Ignat, Ignat/ Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifica să spună: Doamne-ajuta să-l mâncăm sănătoși!
Recomandările noastre
