Justiția fuge de elucidarea celor două evenimente majore din istoria recentă. „Revoluția”, la instanță după 30 de ani, cu trei inculpați. „Mineriada”, agățată încă la Parchet

Justiția fuge de elucidarea celor două evenimente majore din istoria recentă. „Revoluția”, la instanță după 30 de ani, cu trei inculpați. „Mineriada”, agățată încă la Parchet

În ambele cauze Ion Iliescu, la 89 de ani, este judecat pentru infracțiuni contra umanității, dar mai are de așteptat ani buni ca să-și afle sentința.

O vorba veche românească spune că mai bine mai târziu decât niciodată! Alta ne vorbește de mintea cea de pe urmă a românului… Până la urmă, cu o întârziere de mai bine de un sfert de secol, dosarul evenimentelor din Decembrie 1989 a plecat în instanță și , alături de cel al Mineridei din 13-15 iunie 1990, rămâne cel mai tergiversat dosar din istoria penală recentă a României și a Europei… Am fi spus un bravo Ministerului Public dacă decizia în primul nu ar fi fost umbrită de niște clasări , iar în al doilea de graba procurorului general Augustin Lazăr care ar putea strica treaba chiar mâine.

Despre unele clasări din dosarul Revoluției există deja bănuieli că sunt eronate. Una ar fi cea a lui Igreţ Viorel – fost prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Mureş. În dosarul Revoluției s-a mai dispus clasarea față de Ceauşescu Nicolae, Vlad Iulian , Milea Vasile, Militaru Nicolae, Stănculescu Atanasie Victor, Dumitrescu (Cico) Emil , Eftimescu Nicolae, Hortopan Ion , Brucan Silviu , Mocanu Mircea , Dinu Ştefan - întrucât aceștia au decedat, confirmând încă o dată că justiția tardivă nu poate defini un stat de drept și punându-ne din nou în fața retardului justiției nefuncționale în cazul unor crime contra umanității .

 

Ne puteți urmări și pe Google News

Parte din dosarul „13-15 iunie 1990” zace de 2 ani în camera preliminară

Durata procedurii este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță, în cazul nostru 13 iunie 2017. Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte, Constantin Epure, va anunța miercuri dacă trimite dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990” în instanță sau îl restituie la parchet pentru completări. În cazul în care va opta pentru a doua variantă există posibilitatea să ajungă la Secția pentru investigarea magistraților, așa cum a cerut unul dintre avocații apărării, invocând că printre cei 13 inculpați se numără și Mugurel Florescu. Iar în cazul acesta cercetările vor fi luate de la capăt ceea ar putea duce la trecerea a încă 30 de ani până la soluționare.

Pentru că procurorul general Augustin Lazăr s-a grăbit să trimită dosarul în instanță, deși unele părți vătămate i-au cerut să mai aștepte pentru a fi complet, unii dintre inculpați au cerut retrimiterea la parchet invocând tocmai faptul că la ICCJ a ajuns doar o bucată.

Ce lipsește din dosarul de la Înalta Curte

Parchetul a identificat până acum în jur de 1400 părți vătămate și doar 14 inculpați, unul dintre ei, Cico Dumitrescu, decedând între timp, rămânând pe dinafară:

● persoanele implicate în aducerea minerilor la București

● prefecții și comandanții de poliție din județele din care au plecat autobuze, în care erau plasate salopete și bâte, cu oameni ai muncii

● șefii FSN din acele județe

● conducerea TVR care a manipulat prin suspendarea emisiei

● Doru Viorel Ursu, care, potrivit unor surse bine informate, ar fi depus jurământul ca ministru de Interne pe 14 iunie în jurul orei 12

● responsabilii pentru atrocitățile de la Măgurele și Școala de Miliție de la Băneasa, unde au fost duși cei ridicați

De asemenea nu s-a făcut, pentru recuperarea pagubelor de la cei vinovați, inventarul tuturor cheltuielilor cu aducerea în Capitală a „minerilor”, al costurilor cu hrana, cu îmbărcămintea, vodca, de pe traseu și de la Rompexpo, a primelor care s-au dat ortacilor la întoarcerea în Valea Jiului, a pagubelor aduse bugetului de stat cât timp au fost plecați. Toate acestea, plus cheltuielile cu întreținerea a peste 1000 de mineri în unitatea militară de la Băneasa până în august, costurile autobuzelor cărora li s-a dat foc de „oamenii legii” în Piața Universității, ale echipamentelor distruse în TVR înainte de intrarea demonstranților, au fost suportate de toți românii și ar trebui recuperate de la membrii guvernului Roman care au alocat resursele. Acestea au avut ca rezultat morți, răniți, mii de arestări ilegale, 29 de dosare penale făcute la comandă care au durat peste doi ani, dintre care amintim pe ale lui Dumitru Dincă, Marian Ceaușescu, Teodor Mărieș și ziaristului Gorgoman de la „Dreptatea”, generarea primului exod al Românilor, prăbușirea imaginii țării.

Tergiversarea

Prima cauză, pentru care în loc să dureze maximum 60 de zile, cum e legal, procedura de cameră preliminară durează de 22 de luni, a fost că inițial dosarul i-a fost repartizat unei judecătoare despre care se știa că urma să iasă la pensie peste doar patru luni, perioadă care a cuprins și vacanța judecătorească. După pensionarea ei, a ajuns la judecătorul Constantin Epure care, la termenul din 5 martie, la finalul ședinței, cu sala plină, după ce a anunțat termenul final pentru concluzii, a exclamat: „Sper să nevedem la următorul termen, dacă nu mi se întâmplă ceva!”. Cum nu i s-a întâmplat, părțile vătămate speră ca mâine să trimită dosarul spre judecată.

Au fost 40, au rămas 13

Din cei peste 40 de inculpați pe care generalul Voinea îi pusese sub urmărire când i s-a luat dosarul, acum mai sunt doar 13. Sunt judecaţi pentru infracţiuni contra umanităţii:

> ILIESCU ION, la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României,

> ROMAN PETRE, prim-ministru al Guvernului interimar al României,

> VOICULESCU GELU VOICAN, viceprim-ministru al guvernului interimar al României,

 > MĂGUREANU VIRGIL, director al Serviciului Român de Informații,

> general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare,

> IONESCU CAZEMIR BENEDICT, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională,

> SÂRBU ADRIAN, șef de cabinet și consilier al primului ministru,

 > COZMA MIRON, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”,

> DRELLA MATEI,lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni,

> BURLEC PLĂIEȘ CORNEL, ministru adjunct la Ministerul Minelor,

 > general (rez.) DOBRINOIU VASILE, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne,

> colonel (rez.) PETER PETRE, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne,

> GHINESCU ALEXANDRU, director al I.M.G.B.

 

Strania declarație a președintelui Înaltei Curți

Termenul final a fost în zilele de 26, 27, 28 și 29 martie 2019 și, coincidență sau nu, în acea perioadă președintele Înaltei Curți, Cristina Tarcea, afirma la o televiziune de știri că e deranjată că România a aderat prea devreme la CEDO. „Eu pot să vă spun că, din păcate, România întotdeauna s-a cam pripit atunci când a trebuit să-și asume niște obligații internaționale. Și am să vă dau exemplul care mie îmi este cel mai apropiat și de suflet, și de activitate - ratificarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Am ratificat-o de dragul de a intra cât mai repede în cadrul Consiliului Europei, nu am făcut niciun fel de studiu de compatibilitate, nu am văzut în ce măsură legislația noastră poate să facă față tuturor garanțiilor și exigențelor Convenției, și ne-am trezit cu un val de condamnări care nu se mai termină nici acum”, au fost declarațiile Cristinei Tarcea. Coincidență sau nu, dosarele „Mineriada” și „Revoluția” au fost redeschise fix la solicitarea expresă a CEDO, deoarece procurorii noștri militari le îngropaseră. România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului în iunie 1994, cu toate că ar fi trebuit s-o facă din primele zile ale lui 1990 pentru ca deținuții politici să aibă posibilitatea să-și caute mai repede dreptatea. După declarația Cristinei Tarcea, o delegație a victimelor a mers la Cotroceni unde au transmis temerea că cele spuse de președintele ICCJ ar putea fi o presiune asupra judecătorului Epure de a restitui dosarul.

 

În dosarul „Decembrie ’89”, doar Ion, Gelu și Iosif vor mai răspunde pentru 862 de morți

Secţia militară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis ieri în instanţă dosarul „Revoluţiei”. Anunțul a fost făcut de procurorul general Augustin Lazăr care a prezentat scuze pentru durata excesivă a anchetei penale. El a precizat că dosarul cuprinde peste 3.000 de volume, iar pentru întocmirea rechizitoriului au fost administrate, în principal, probele obţinute după 13 iunie 2016, dată la care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat redeschiderea urmăririi penale.

Prin rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare 11/P/2014 din 05 aprilie 2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au fost trimişi în judecată Ion Iliescu, fost preşedinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru al Guvernului României, şi general (rtr.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii.

Forţa militară a României la picioarele lui Iliescu

Procurorii notează că în urma cercetărilor şi probatoriului administrat s-ar fi constatat că întreaga forţă militară a României - Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne - Departamentul Securităţii Statului, precum şi Gărzile Patriotice -, începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 16,00, s-ar fi pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia.

„Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al Apărării) şi Gelu Voican Voiculescu, a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român”, spun procurorii.

 Ancheta a relevat că pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989, ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea CFSN), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai acestui for.

Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17 - 22.12.1989 (orele 12.00)”, menţionează procurorii militari. Potrivit Parchetului General, ancheta ar fi stabilit că aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat. Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23 decembrie 1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane.

Roman, făcut scăpat

Procurorii militari au dispus, pe motiv de deces, nu sunt probe concludente sau există autoritate de lucru judecat, clasarea în privinţa fostului dictator Nicolae Ceauşescu, fostului premier Petre Roman, Teodor Brateș, Ioan Toma, Victor Atanasie Stănculescu, Silviu Brucan, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Vasile Milea, Nicolae Militaru, Viorel Igreţ - fost prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Mureş.

Analizând documentele anterioare ale Parchetului mai merită reținute următoarele:

● „Probele administrate au permis o bună edificare cu privire la solicitarea de ajutor militar străin (sovietic) și consecințele grave ale unei astfel de solicitări pentru structurile militare interne și populația civilă. Această realitate este necesar a fi coroborată cu situația militară alarmantă care a existat de-a lungul întregii frontiere de stat a României în luna decembrie 1989”.

● „S-a realizat edificarea parțială referitoare la declanșarea și executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989. Este cert faptul că diversiunea a existat, s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale și distrugeri survenite.

● Probatoriul administrat a reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecințe deosebit de grave, lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii și mijloacelor militare de comunicații, astfel fiind instaurată la nivel național binecunoscuta psihoză teroristă.

● De asemenea, se conturează modalitatea prin care au fost transmise o serie de ordine militare diversioniste, cu consecințe deosebit de grave.

● În legătură cu aceeași diversiune au fost obținute date care demonstrează că în anul 1987 forțele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura țevii și imitatoare privind desantul de parașutare”.

● „Este important de precizat faptul că, după anul 1989, probe importante, de natură să stabilească adevărul privind Revoluția, au fost distruse sau alterate, ceea ce face dificilă stabilirea, cu claritate, a unui raport de cauzalitate între anumite conduite, acțiuni sau inacțiuni și consecințele deosebit de grave ale evenimentelor din decembrie 1989”.

Reacția lui Voican-Voiculescu

Dosarul Revoluţiei „este o absurditate”, pentru că „o revoluţie nu se dă în judecată” şi, în acelaşi timp, nu există un document care să ateste că membrii CFSN au decis moartea a 862 de persoane, a declarat pentru Agerpres Gelu Voican Voiculescu, director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD). Potrivit acestuia, anunţul referitor la trimiterea în instanţă a dosarului „Revoluţiei din decembrie 1989” era unul de aşteptat, dar procurorul Augustin Lazăr, cel care a făcut anunţul, „nu avea autoritatea morală să mai apară în public”.

Cine va plăti daunele

La termenul din 14 ianuarie, judecătorul Epure a îndreptat viciul procurorilor care făcuseră responsabil pentru plata eventualelor daune guvernul. Statul Român prin Ministerul Finanţelor, MAI, SRI, Ministerul Public, Guvernul prin Ministerul Finanţelor Publice, Jandarmeria prin Inspectoratul General, MApN, Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, Academia de Poliţie şi IMGB au fost introduse în cauză. Înalta Curte a stabilit că Jandarmeria de azi este succesoarea trupelor de Securitate, deși Ion Iliescu ne spusese că e reactivarea celei interbelice.