Republica Moldova. Azi,  se împlinesc 32 de ani de la tragicul accident al lui Ion și Doinei Aldea-Teodorovici, simboluri ale renașterii naționale din Basarabia. Cu această ocazie, Primăria Chișinău a organizat o manifestare de suflet cu depuneri de flori, în memoria regretaților artiști,  în Scuarul „Două inimi gemene”, din capitală. Scriitori, personalități culturale şi reprezentanţi ai conducerii de vârf a Republicii Moldova au depus astăzi flori şi la mormântul celor doi artişti.

 Manifestare cu depuneri de flori, în memoria regretatului cuplu

La manifestarea de la monumentul „Recviem Dragostei”, din Scuarul „Ion și Doina Aldea-Teodorovici”, a fost adus un omagiu regretaților artiști.  Au participat Eugenia Marin, mama Doinei, Cristofor Aldea-Teodorovici, fiul regretatului cuplu, zeci de admiratori ai muzicienilor, personalități culturale și factori decizionali. Capela Corală Academică „Doina” și Corala „Lia-Ciocârlia” au prezentat un buchet de melodii celebre. Cristofor Aldea-Teodorovici, fiul celor doi artiști, a împărtășit publicului amintiri despre părinții săi.

 „Inima mea este fericită, pentru că în fiecare an, ne putem aduna aici și a ne aminti de părinții mei, Ion și Doina, pe care mi i-a dăruit Dumnezeu. Este o binecuvântare să ne adunăm în fiecare an aici, dar și o durere. Încercăm mereu, chiar şi cu aceste pomeniri, să ducem mai departe flacăra românismului, flacăra dragostei dintre Ion şi Doina”, a spus Cristofor Aldea-Teodorovici, conform TVR Moldova.

Gânduri și amintiri despre cele două inimi gemene ale poporului român

Eugenia Marin și-a amintit despre faptul că oamenii veneau chiar și pe jos, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chișinău, când se organizau concertele Doinei şi ale lui Ion. „Oare asta nu te face să-ţi crească inima de mamă... ?! Da, mare lucru e memoria”, a menționat Eugenia Marin.

Svetlana Bivol, directoarea Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”: „Cât de actuale sunt piesele lor acum, scrise în urmă cu trei-patru decenii în urmă! Ele întotdeauna ne inspiră spre lucruri frumoase şi măreţie”.

Cristofor Aldea-Teodorovici: „Am avut nişte vise, în care discutam cu tata”

Într-un alt context, Cristofor Aldea-Teodorovici mi-a mărturisit următoarele:

„Au trecut nişte ani fără ei și nu prea uşori…Cred că cel mai greu am suportat anii în care eram într-o continuă căutare a eului meu, regăsindu-mă în muzică. Dar nu mi-a fost dat să am sprijinul tatălui şi al mamei anume în acest sens, decât prin muzica pe care au lăsat-o, muzică pe care am contemplat-o de-a lungul anilor şi am căpătat reuşita de a o înţelege în elemente mult mai profunde, mai târziu.

În decursul câtorva ani am avut nişte vise în care discutam cu tatăl meu anumite probleme componistice şi el de fiecare dată îmi spunea să atrag atenţia cât mai mult la muzica sa, mai bine zis, să încerc să văd ce e dincolo de note. Sfat pe care l-aş putea da şi eu, la rândul meu, tuturor celor care încearcă să compună. Şi sincer a început să dea roade.

Într-un târziu, au apărut și nişte idei componistice mai serioase. Pe de altă parte, cred uneori că nu întâmplător mi-a fost dat să rămân fără părinţi, de la o vârstă mică, pentru a se repeta o doză din dramatismul şi sufletul muzicii tatălui meu (care rămăsese şi el fără mamă, la vârsta de zece ani) în gândirea mea muzicală.”

Au fost întruchiparea unui popor, în persoana a doi oameni

Fiul marilor artiști a mai mărturisit că „un motiv de bucurie este faptul că în România şi în Republica Moldova există tot mai mulţi tineri, care se întorc cu faţa către muzica lui Ion Aldea-Teodorovici, plină de o încărcătură emoţională, ce reflectă unele stări pe care doar noi, românii, le avem în sânge.

S-au schimbat multe de când părinţii mei nu mai sunt printre noi, dar erau să se schimbe şi mai multe, dacă erau cu noi acum. Ei au fost şi sunt glia, pâinea cea caldă, bunătatea pământului, enigma, întruchiparea unui popor în persoana a doi oameni...Ionel şi Doiniţa, cât de simplu. Să vă odihnească în pace Dumnezeu!”