Statele Unite continuă să se afle într-o stare de asediu, chiar și la suficient timp după instalarea noii puteri. O stare de asediu care seamănă flagrant cu cea din dictaturile comuniste.

Regimul Biden s-a instalat. „Mlaștina”, pe care simpatizanții lui Trump o cereau asanată, a revenit la putere. Dar atmosfera nu s-a relaxat. Care este explicația?

Citiți mai jos un editorial al fostului ofițer de contrainformații american, Chris Farrell, publicat de Gatestone Institute și pe care l-am tradus pentru cititorii Evenimentului zilei.

 

Mlaștina este îngrozită de Trump. Continuă să fie. Aceasta explică fixația de a-l anihila pe el și mișcarea lui.

„Trumpismul” nu a dispărut când Joe Biden a ridicat mâna dreaptă pentru a deveni al 46-lea președinte.

Mlaștina este înghețată de groază. Iată câteva dovezi:

Ocuparea militară a Washingtonului.

Acuzațiile de „insurecție”.

Interferența lui Nancy Pelosi cu structura militară de comandă.

Noi acuzații nefondate despre obscure conspirații rusești.

Discuții serioase despre lagăre de reeducare pentru simpatizanții lui Trump.

Marginalizarea și culpabilizarea a tot ce are legătură cu „Trump”.

Toate acestea sunt expresii ale fricii.

Nancy Pelosi, Chuck Schumer și președintele Biden continuă să folosească termenul „insurgenți” pentru a-i descrie pe turbulenții care au pătruns ilegal în clădirea Capitoliului.

O fac deliberat. Astfel, toți politicienii respectabili, de carieră, funcționarii guvernamentali și agenții politic din Washington par „victime”. Înfășurate în steagul american și apărând curajos Constituția.

De asemenea, pun la zid întreaga opoziție. Nu doar pe manifestanții care au atacat Capitoliul. Ci pe toți partizanii lui Trump de pe întreg teritoriul Statelor Unite. Și pe toți cei care s-au opus mentalității de Mlaștină la care am revenit acum.

Au fost mai multe trupe la Washington, păzind învestirea lui Biden, decât se află în total, în Irak și Afganistan. 25.000 de membri ai Gărzii Naționale din 13 state plus peste 2000 de militari activi din regiunea Metro DC.

Era și toată panoplia forțelor de ordine federale și din Washington. De la Poliția Metropolitană la Serviciul de Poștă.

Amintiți-vă: nimănui nu i s-a permis să participe la învestire. Mall-ul Național a fost închis. Cartiere întregi din centrul capitalei au fost închise cu garduri de sârmă, garduri metalice de trei metri și puncte de control înarmate.

Trebuie să credeți că acestea sunt măsuri de precauție „normale”. Nu trebuie să vă întrebați dacă nu cumva reacția este excesivă, brutală sau fără precedent.

În două săptămâni, au făcut în așa fel încât Washington seamănă cu cartierul de la Poarta Brandemburg în timpul Războiului Rece.

Nancy Pelosi a intervenit ilegal la Autoritatea Națională a Comandamentului Militar. Iar Hillary Clinton a sugerat că Trump își coordonează mișcările cu Putin.

Trebuie să fiți făcuți de asemenea să ignorați faptele legate de manifestațiile violente de acum câteva luni. Cu omoruri și incendii în marile orașe americane.

Cu câteva luni în urmă, primarul Washingtonului, Muriel Bowser, a cerut Gărzii Naționale să se retragă din orașul său, în mijlocul manifestațiilor violente.

Apoi a dat unei străzi numele acestor manifestanți (Black Lives Matter) și le-a permis să-și vopsească deviza pe caldarâm.

Atacul asupra Capitoliului de acum două săptămâni a făcut 5 morți: 3 „urgențe medicale” (citește: atac de inimă); membrul poliției Capitoliului, Brian Sicknick, mort în urma unei lovituri în cap cu un extinctor; și femeia neînarmată, veteran Air Force, Ashli Babbitt, împușcată la nimereală de poliția Capitoliului.

Poliția Capitoliului a eșuat lamentabil. Există dovezi video clare a deschiderii porților de către poliția Capitoliului, pentru ca unii manifestanți să se poată apropia de clădire.

Nu auziți nici un cuvânt despre responsabilitatea forțelor de ordine în timpul raidului, nici despre uciderea lui Babbitt. Nici un marș din partea grupurilor care cer de obicei anchete și dreptate. Nimic.

Există și o mișcare tot mai rapidă de „deprogramare” a partizanilor lui Trump. Imediat după alegeri, sugestia lagărelor de reeducare a fost interpretată ca o simplă remarcă sarcastică.

În ultimele două săptămâni, însă, ideea a crescut în frecvență și sinceritate. Este o amenințare pe care ar trebui să o luăm în serios.