Din cuprinsul articolului
Regele care și-a întregit țara, un destin de legendă, care a început acum 160 de ani. Născut în familia de Hohenzollern, el urma să aibă același destin ca al unchiului său Carol I.
Regele Ferdinand al României s-a născut acum 160 ani, la 24 august 1865, la Sigmaringen, Baden-Wurtenberg în Germania. La naștere, s-a numit Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen.
Regele Ferdinand - formarea în Germania și „Pactul de familie” de la București
Regele Ferdinand a fost al doilea fiu al Prințului Leopold von Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antonia a Portugaliei. Avea mai puțin de un an când unchiul său, fratele mai mic al tatălui său, Karl devenea Principele Carol al României, domnitor. Ulterior, din 1881, va fi Rege al României.
Tânărul Ferdinand va copilări în castelul familiei. Ulterior, va intra la Școala Militară Kassel din Landul german Hessa, pe care le-a absolvit în 1885. Sublocotenent al Regimentului 1 Gardă al Prusiei, Ferdindand va face studii superioare generale la Leipzig și, ulterior, Studii Economice și Politice la Tubbingen.
Destinul a făcut ca atunci când era cadet la Kassel, prin Pactul de Familie din 18 mai 1881, să fie desemnat succesor al Regelui Carol I al României, unchiul său.
Regele Ferdinand - Prinț de Coroană (1889-1914)
Vor urma pentru Regele Ferdinand 25 de ani ca Prinț al României. La 18 martie 1889, va fi desemnat Alteță Regală sau Prinț de Coroană. La 19 aprilie 1889, se va stabili definitiv în România. Nu va mai părăsi țara până la moarte. După o scurtă idilă cu Elena Văcărescu, descoperită de bătrânul rege Carol, Ferdinand va intra în front. Era interzis unui rege român să se căsătorească în interiorul țării cu o fiică de boier. Nu se dorea ca boierii să influențeze alegerea regelui.
În decembrie 1892, se va căsători cu Maria de Edinburgh, prințesă britanică, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și verișoara Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Cei doi vor avea 6 copii în intervalul 1893-1913, ultimul, un băiat, decedând în fragedă copilărie. Regele Carol le-a oferit șansa de a locui într-un castel construit special pentru ei, la Pelișor. La Cotroceni, a construit un palat pentru ca ei să aibă o reședință în Capitală, pe lângă Palatul Regal.
Regele României
A devenit Regele Ferdinand la 10 octombrie 1914, la moartea Regelui Carol I. A respectat neutralitatea României și a acceptat intrarea în Război de partea Antanteni în august 1916. A condus cu înțelepciune România în anii ocupației (1916-1918), refugiat în Moldova, la Iași. A cooperat cu marele om politic liberal Ionel Brătianu. Barbu A. Știrbey i-a fost un sfetnic apropiat în plan administrativ. A fost cumva urmașul lui Ioan Kalinderu, administratorul de nădejde al Regelui Carol.
A suferit enorm la Pacea din 7 mai 1918, dar nu și-a pierdut nădejdea. Revenit în triumf la 1 decembrie 1918, în București, Ferdinand a luptat diplomatic prin oamenii săi politici și chiar ajutat de soția sa, pentru recunoașteea Unirii din 1918. I se datorează faptul că niciodată nu a semnat actul din mai 1918, deci pacea separată nu a devenit vreodată recunoscută internațional.
Reformatorul României și promotorul unei politici diplomatice regionale cu deschideri europene și chiar mondiale!
A patronat unificarea României, reformele agrară, monetară, administrativă și Constituția din 1923. A fost încoronat la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia ca Ferdinand I Întregitorul sau cel Loial.
A fost de acord ca soția sa, Regina Maria să le căsătorească pe fiicele lor Elisabeta și Maria cu viitorii regi ai Greciei și Iugoslaviei. Pe principele Carol l-a căsătorit cu Elena. Era sora regelui Greciei, soțul Elisabetei. De aceea, i s-a spus „soacra Balcanilor”. A fost de acord cu semnarea convenției politice și militare cu Polonia și apoi cu formarea Micii Înțelegeri în 1921. Astfel, România avea tratate cu Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia. Va impulsiona reactualizarea relațiilor diplomatice cu Franța și Marea Britanie.
În 1926, a acceptat să-și excludă fiul moștenitor din linia succesorală, deoarece Principele Carol, întâiul său născut a avut o purtare reprobabilă și în război când a dezertat ca să se însoare și după, când în 1925, deși însurat fiind și-a luat o amantă și a plecat în Occident. A declarat că renunță la tron.
A fost de acord să fie succedat la tron de regența nepotului său Mihai, minor, cu Nicolae, al doilea fiu al lui Ferdinand, ca Prinț Regent. A fost de acord ca în octombrie 1926, soția sa, Regina Maria să viziteze Statele Unite ale Americii, pentru a face cunoascută România.
Sfârșitul care a declanșat criza politică internă ce va submina România Mare!
Regele Ferdinand a suferit din 1925 de un cancer la colon. Deși a fost tratat după rigorile și știința vremii, starea sa s-a deteriorat și a decedat la 20 iulie 1927, la București. Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, la Pelișor. A fost urmat de Regele Mihai sub Regența Principelui Nicolae, din 20 iulie 1927 și până în 8 iunie 1930. Atunci, Carol, prințul dezmoștenit, susținut de o conspirație internă a devenit rege sub numele de Carol al II-lea. Regina Maria și Barbu A. Știrbey au fost izolați de către noul Rege. Ionel Brătianu, omul politic de primă mână pentru Regele Ferdinand decedase subit la 24 noiembrie 1927, declanșând criza politică internă a României. Aceasta va fi urmată rapid de Marea Criză Mondială din 1929-1933.
