Cu doar cîteva zile înainte să se mute în Biroul Oval, Donald Trump a dat un interviu comun publicațiilor ”The Times” și ”Bilt”. Materialele de presă scrise de cei doi redactori, după ce The Donald i-a primit în biroul lui ”de aur” din Trump Tower, ar trebui citite cu atenție în Europa, căci se vede limpede cum gîndește Trump să așeze noile coordonate ale relației transatlantice.

Noul președinte american, care a dezvoltat o nemaiîntîlnită abilitate de a se adresa lumii prin twitter, pare că vorbește exact cum tastează. Propoziții scurte, clare, livrate în scheletul lor, de o simplitate stupefiantă. Lucrurile sînt fie ”great”, fie ”bad”. Inventivitatea verbală a lui Trump este nesecată cînd vine vorba să eticheteze adversarii politici, dar atît. America nu va avea un președinte prea sofisticat – asta e sigur.

În orice caz, noul președinte american a vrut, prin acest interviu, să vorbească Europei. Iar ceea ce a avut de spus nu este deloc liniștitor. Dacă nu ne încurcăm în detalii, așa cum nici Trump nu se încurcă, concluzia interviului peste că noul președinte american are o părere proastă despre Uniunea Europeană, critică despre NATO și bună despre Putin. S-o luăm pe rînd:

UE i se pare lui Trump o formă de dominație germană asupra continentului și crede că nu va rezista mult, pentru că fiecare țară ține la identitatea ei. Cum știm, Trump aplaudă Brexitul și, pentru a face ruperea mai ușoară, este gata să ofere britanicilor înțelegeri economice speciale. Premierul britanic s-a plasat deja, prin scrisori binevoitoare și daruri simbolice, într-o excelentă poziție personală în raport cu Donald Trump. I-a fost, desigur, mai ușor, exploatînd sensibilitatea noului președinte pentru Regatul Unit (mama lui Trump provine dintr-o veche și înstărită familie scoțiană, s-a născut în Scoția și se numea, pînă la căsătorie, MacLeod, iar Donald Trump are investiții serioase în Scoția).

NATO, crede Trump, are două mari probleme. Prima: nu luptă cu terorismul islamic. A doua: nu împarte cheltuielile corect și America ajunge să plătească pentru securitatea altora. „Doar 5 țări plătesc corect, cît trebuie să plătească, în NATO. Nu este prea mult, avînd în vedere că în NATO sînt 28 de membri”, zice Trump. Dintre cele două reproșuri pe care Trump le face NATO, al doilea e cel mai ușor de rezolvat. Primul, însă, va ridica serioase probleme. Reticența NATO de a se implica direct, pe o scară mai mare, în lupta cu teorismul islamic (cu ISIS, de pildă) ține de viziunea puterilor de rang doi din Alianță cu privire la situația din Orient, în ansamblu. Franța, Germania, Marea Britanie, ca să nu mai vorbesc despre Turcia, au păreri foarte diferite despre felul în care chestiunea de ansamblu a relației cu Islamul trebuie pusă. Simt că de aici vor ieși serioase probleme care pot amenința soliditatea alianței.

În privința Rusiei, așa cum anticipam, SUA lui Trump sînt gata să pună pe masă oferte pragmatice. A și anunțat prima ofertă: o slăbire a sancțiunilor contra unei relaxări nucleare. A doua ofertă este mai veche: Trump a spus-o încă din  campania electorală: o renunțare la sancțiuni contra cooperării în distrugerea ISIS. De fapt, se vede de la o poștă că, gîndind global, Trump are o aversiune reală față de China, imaginîndu-și că o prietenie cu Rusia va izola cea mai populată țară a lumii. Ucraina sau conflictele înghețate sînt, pentru Trump, detalii de dosar.

O gîndire școlărească cu care va trebui să ne obișnuim – așa gîndește Donald Trump! Sigur că, pentru un cunoscător al relațiilor internaționale, ideea decuplării Rusiei de China  este ridicolă din simplu motiv că cele două țări nu sînt cuplate. Rusia și China sînt departe de a fi în cei mai buni termeni, iar faptul că, din cînd în cînd, la ONU sau în cine știe ce alte formate universale, fac front comun anti-american nu înseamnă că Moscova și Beijingul se coordonează în toate cele. Prin urmare, Trump va fi gata să ofere ceva concret Rusiei contra ceva ce Rusia oricum nu are. Putin va fi bucuros să accepte!

Însă, această deschidere trumpistă spre Rusia nu este lipsită de echivoc. Numirile pe care Trump le-a făcut la Apărare și în fruntea comunității de informații vin în contradicție cu deschiderea: și generalul Mattis și senatorul Coats sînt oameni care știu exact cine este, de fapt, Putin și ce este, de fapt, Rusia.

Relația lui Trump cu Europa, așadar, nu debutează sub cer senin. Este drept că, abia după alegerile din Franța și Germania (așadar abia în a doua parte a anului 2017), vom ști cum răspunde Europa ideilor lui Trump.

În final, o remarcă:  lipsa de experiență și de disponibilitate de a învăța a lui Donald Trump este acoperită de un imensă încredere în sine. Așa se și explică siguranța cu care Trump crede că ginerele său, Jared Kushner, va fi în stare să facă pace între israelieni și palestinieni. Dar, despre asta, în curînd.