Deoarece investigația AP s-a concentrat asupra acțiunilor în flagrant puse la cale de autoritățiile moldovenești în colaborare cu cu FBI, raportul a lăsat o mulțime de întrebări legate de comportamentul adevăraților teroriști, care încercau să obțină materiale radioactive de pe piața neagră din Republica Moldova. „În cele mai multe din aceste cazuri, contrabandiștii erau arestați după ce poliția obținea mostre din materialele nucleare, ci nu cantități însemnate. Asta înseamnă că, dacă rețeaua de crimă organizată avea acces la o cantitatea uriașă de materiale radioactive, aceasta rămâne în controlul contrabandiștilor”, relatează AP.

Este vorba despre o reiterare a unei vechi probleme cu o geografie cel puțin familiară. Ruperea Uniunii Sovietice a lăsat în urmă arme nucleare demne de o superputere, împrăștiate pe teritoriul mai multor state, care nu aveau însă capacitatea de a asigura securitatea acestora. Profesorul Graham Allison, de la Universitatea Harvard, a semnalat această problemă încă din 1996, când a scris că prăbușirea societății ruse a „ordinii și controlului” nu a lăsat nimic în siguranță.

De altfel, arhipelagul nuclear rus include sute de baze nucleare, care se întind pe o șeptime din uscatul planetei și în care sunt lăsate nesupravegheate 1.000 de tone de uraniu îmbogățit, 100 de tone de plutoniu și circa 30.000 de rachete nucleare.

Rusia a moștenit vastele depozite de arme nucleare, chimice și biologice ale Uniunii Sovietice, însă acestea erau un dezastru. Occidentalii care au vizitat depozitele și laboratoarele din Rusia au fost șocați când au găsit garduri rupte, uși descuiate și absolut niciun paznic. Două milioane de proiectile cu gaze neurotoxice au fost descoperite abandonate în grajduri din vestul Siberiei.

După Războiul Rece și colapsul Uniunii Sovietice, SUA au investit miliarde de dolari în îmbunătățirea securității facilităților nucleare din Rusia și în distrugerea a mii de rachete nucleare ruse. Or, cooperarea dintre cele două țări s-a încheiat în 2014. Materialele nucleare rămân însă ușor accesibile și estimările cu privire la numărul acestora sunt clasificate. Chiar dacă este dificil să furi o rachetă nucleară, componentele radioactive ale unei bombe murdare (care presupune explozia unor materiale nucleare) sunt mult mai ușor de obținut și transportat. De altfel expunerea la radiații nu este neapărat un impediment pentru teroriștii sinucigași.

Într-un caz din februarie 2015, unul dintre contrabandiști a încercat să convingă un reprezentant al Statului Islamic să cumpere destul cesiu pentru a contamina mai multe cartiere de blocuri. Însă, reprezentantul ISIS era de fapt un informator sub acoperire, iar autoritățiile au declarat că fiola de cesiu nu era destul de radioactivă pentru construirea unei bombe murdare. însă, într-un caz din 2011, un informator a reușit să cumpere o pungă de gunoi plină cu uraniu îmbogățit dintr-un Lexus parcat lângă o intersecție din Chișinău. Acel uraniu era de o calitate superioară și perfect pentru o bombă murdară, potrivit AP. Însă, mai șocante rămân necunoscutele din aceste cazuri. Autoritățiile din Moldova nu pot fi sigure că suspecții care au fugit nu dețin controlul masei de materiale nucleare. De altfel, nu se cunoaște dacă grupurile de crimă organizată au reușit sau nu să vândă materiale nucleare extremiștilor Statului Islamic.

„Atâta timp cât contrabandiștii cred că pot să câștige mulți bani fără a fi prinși, atunci vor continua să facă ceea ce fac”, a declarat pentru AP un anchetator din Republica Moldova.

Te-ar putea interesa și: