Psihiatrul Gabriel Diaconu a suferit o pierdere grea! Gabriel Diaconu a făcut mărturisiri emoționante pe contul său de Facebook. Recent reputatul expert și-a pierdut tatăl.

Gabriel Diaconu: Tatăl meu se adună altora pe care pandemia ni i-a cerut

„Am învățat să tac într-un nou fel. Am aflat ce înseamnă alura mormântală.  Tatăl meu, care nu este un număr, se adună altora pe care pandemia ni i-a cerut. Tatăl meu, care nu este un număr, și-a lăsat inima atinsă, la final, de mâini străine de parcă erau ale noastre. O dată i-au repornit inima. A doua oară nu.

Tatălui meu, care nu este un număr, i-am spus la plecare și-un adevăr, și-o minciună, în timp ce era suit în ambulanță: ai să vezi că o să fie bine. După care tatăl meu a plecat în ultima, posibil cea mai interesantă aventură. Pe care sper că odată, cândva, mi-o va spune cum a trăit-o el. Pentru că eu știu cum am trăit-o noi. Și a fost ca o aruncare în gol, după care când credeai că ai lovit pământul treceai prin el, și cădeam din nou.

„Tatăl meu a fost scos din incendiul de la Balș. Îi sunt dator să nu tac despre asta”

„ Tatăl meu a fost scos din incendiul de la Balș. Acea dimineață îmi aparține doar mie, lui și alor mei. Nu e treaba nimănui prin ce am trecut și atunci. E prea târziu dar e prea devreme. Îi sunt dator, lui care a fost, să nu tac despre asta. E încă neașezat. După care, când am să-i simt așezarea, am să las lumii să știe ce e bine să afle. Astfel încât patima lui să nu rămână degeaba. Sunt împăcat cu trecerea lui”, a scris specialistul în mesajul său de adio.

În comentariul său, Gabriel Diaconu ține să le mulțumească medicilor care s-au îngrijit impecabil de tatăl său.

„Astfel că astăzi nu am decât gânduri bune pentru cealaltă familie a mea. A doctorilor. Ei sunt motivul pentru care tata a trăit până acum. L-au tratat, l-au operat, când a fost nevoie l-au încurajat cu vorbele lor bune, cu sfatul și cu siguranța a ceea ce făceau. Grație lor, tata și-a putut cunoaște nepoții. Grație lor, suferința lui la final a fost mai mică. Nu e menirea noastră, a celor în halat, să facem omul veșnic. Tata a știut asta. Și a lăsat, și a iertat, fiecare medic care i-a tratat corpul. (…)

Diaconu: Sper că nu veți întâlni niciodată aceste lucruri. E obligatoriu să le spun la un moment dat

Totuși, acesta face referiri și la anumite aspecte negative cunoscute, care fac parte tot din România. „Ce trăiesc eu acum ați trăit, ori veți trăi, toți. Dar mai sunt niște lucruri care s-au întâmplat pe care majoritatea dintre voi, sper, nu le veți întâlni niciodată. Acestea din urmă, gândesc, e obligatoriu să le spun la un moment dat. Nu doar spre aducere aminte.

Dar și pentru că sunt o mică parte din iadul banal pe care îl poți, uneori, întâlni în România. Și pe cât de banal, pe atât de gratuit. Norocul meu e că munții spală totul. Norocul meu e că brazii spală totul. Și norocul meu e că pământul aruncat astăzi peste el are memoria lui”, încheie medicul la despărțirea de cel care i-a dat viață.