În istoria sa, PSD (fostul FSN, FDSN și, ulterior, PDSR) a trecut prin mai multe schimbări de putere, toate în urma unor dispute interne violente.

Totuși, din 1998 până acum, partidul nu s-a divizat, așa cum s-a întâmplat cu formațiunile de dreapta din România.

Dragnea, ultimul învingător

Ultima schimbare de putere din PSD a avut loc în urmă cu două săptămâni. Liviu Dragnea a reuşit să preia interimar puterea în partid cu ajutorul baronilor, în defavoarea lui Victor Ponta care a susţinut-o pe Rovana Plumb.

După un tur de forţă prin ţară, în timp ce premierul era plecat în Turcia, Dragnea şi-a anunţat intenţia de a candida pentru scaunul lui Ponta cu mai puţin de 24 de ore de Comitetul Executiv Naţional, când toate jocurile erau deja făcute.

În aceeași seară, Dragnea, alături de mai mulți baroni PSD, a avut o întâlnire de taină la un restaurant din Capitală. La CExN fiecare avea poezia pregătită. „Rovana, te iubesc! Îmi acord experienţa lui Liviu”, a spus Marian Oprişan. Cu un vot covârşitor, Ponta a pierdut în faţa lui Dragnea coducerea partidului.

1992. „Războiul rozelor”- Roman se desparte de Iliescu

Prima sciziune majoră în istoria partidului fondat de Ion Iliescu în 1990 s-a produs în 1992, când tabăra lui Petre Roman s-a separat de șeful statului. În martie 1992, la Congresul Frontului Salvării Naționale (FSN), tabăra fostului premier Petre Roman s-a impus în ceea ce presa a numit „Războiul rozelor” (aluzie la faptul că FSN avea un trandafir drept simbol). Aproape imediat, folosind structurile statului, Ion Iliescu a pus bazele Frontului Democrat al Salvării (FDSN), condus, formal, de Oliviu Gherman și Adrian Năstase. La alegerile din toamna acelui an, FDSN a reușit să câștige și să formeze un guvern, condus de Nicolae Văcăroiu și susținut de PRM, PUNR și PSM, construcție politică supranumită ”Patrulaterul roșu”. În 1993, FDSN și-a schimbat denumirea în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR).

1997. Meleșcanu vrea să reformeze social-democrația

După ce, în 1996, Ion Iliescu și PDSR au pierdut alegerile, în acest partid a apărut un grup care- l contesta pe fostul președinte. Grupul contestatarilor era condus de Teodor Meleșcanu, ministru de Externe în Cabinetul Văcăroiu. În 1997, 12 deputați și 2 senatori, aleși pe listele PDSR, printre care Iosif Boda, Mircea Coșea, Marian Enache, Viorel Sălăgean și Teodor Meleșcanu, s-au desprins de partid și au format Alianța pentru România (ApR). Meleșcanu a fost ales președintele acestui partid. ApR a pierdut însă dezastruos parlamentarele din 2000, nu a intrat în noul Legislativ, iar în 2002 a fost înghițită de PNL. În schimb, în pofida faptului că, în 1997, imensa majoritate a comentatorilor îi preziceau sfârșitul carierei politice, Ion Iliescu și partidul său au câștigat, fără emoții, alegerile.

2005. Mazilirea lui Iliescu

În 2005, formațiunea social-democrată – redenumită acum PSD – a fost din nou zguduită de lupte interne. Contracandidatul lui Iliescu la șefia partidului: tot un fost ministru de Externe, Mircea Geoană. Congresul a avut loc la Sala Mare a Palatului, în aprilie 2005. Cu acel prilej, Iliescu, trădat de greii Mitrea, Hrebenciuc și săpat de grupul de la Cluj, a făcut o gafă despre care s-a spus că i-a fost fatală. „Dau cuvântul tovarășului Adrian Năstase”, a spus el, în hohotele de râs ale asistenței. „Nu-l cred cel mai capabil să conducă partidul(…). Sunt în partid alți oameni mai bine pregătiți”, a spus Iliescu despre Geoană, după ce a pierdut.

2006. Noaptea cuțitelor lungi de la Hotel Confort

Puțin mai târziu, în 2006, PSD-ul condus de Mircea Geoană l-a forțat pe Adrian Năstase să demisoneze de la conducerea Camerei Deputaților și din poziția de președinte executiv al partidului. În istoria partidului a rămas ședința tensionată de la Hotel Confort, în Otopeni, când majoritatea organizațiilor locale s-au năpustit asupra lui Năstase. Printre cei care i-au cerut fostului premier să demisioneze se afla și Victor Ponta. „În acest moment avem nevoie de un congres extraordinar în care Adrian Năstase să nu candideze. Și el, și Mitrea, și Iliescu, și Hrebenciuc, și toți cei care au probleme”, spunea Ponta, a cărui poziție era susținută de Titus Corlățean și Dan Mihalache. Ședința PSD în care Năstase a fost forțat să se retragă a fost supranumită „Noaptea cuțitelor lungi”.


FOTO: În istoria partidului a rămas ședința tensionată de la Hotel Confort, în Otopeni



2010. Ponta îl exclude pe Geoană

După ce, în 2009, Mircea Geoană a fost învins la prezidențiale de către Traian Băsescu, în februarie 2010, Congresul PSD l-a măturat de la conducere. La Congresul din 20 febrarie 2010 au participat 1.700 de delegați. Își pregătiseră candidatura la șefia PSD 10 candidați între care și Adrian Năstase, Victor Ponta, Mircea Geoană, Radu Mazăre, Cristian Diaconescu, Miron Mitrea. Cristian Diaconescu și-a anunțat retragerea candidaturii la șefia partidului și sprijnul său pentru Mircea Geoană. Miron Mitrea și Radu Mazăre au renunțat și ei la candidaturi și l-au susținut pe Victor Ponta, care a devenit noul președinte al PSD, la o diferență de 75 de voturi față de Mircea Geoană. Câțiva ani mai târziu, Ponta l-a exclus pe Geoană din partid.


FOTO : Mircea Geoana si Victor Ponta



 

Te-ar putea interesa și: