Așa cum am mai scris, un fapt surprinzător la Congresul Extraordinar al PSD a fost absența referirilor la următorul mare și adevărat examen al partidului: Prezidențialele din noiembrie 2019. Spre deosebire de europarlamentare, unde scorul obținut de un partid n-a avut asupra relațiilor de putere o influență mai mare decît cea a unui sondaj de opinie, prezidențialele vor avea o influență decisivă asupra realităților politice de la noi. Și cînd spun asta nu mă refer la realitățile pe termen lung, categoric dependente de cine va fi președinte, Jupîn al Instituțiilor de forță, ci la cele de pe termen scurt. Un eșec de proporții al PSD la prezidențiale, ca de exemplu, eliminarea după primul tur, i-ar da lui Klaus Iohannis forța electorală de a înlocui Guvernul Dăncilă cu Guvernul Meu.

La Congres au luat cuvîntul candidați pentru diferite funcții ale PSD. Ar fi fost normal ca toți să se refere la pregătirile pentru prezidențiale, pregătiri care țin de partid și nu de guvern. Cu excepția lui Călin Popescu Tăriceanu, invitat însă, nici un vorbitor n-a pomenit că vin prezidențialele, ca să nu mai spun, că nici un vorbitor n-a încercat să mobilizeze la lupta pentru Cotroceni miile de delegați. Cum se explică asta?

Printr-o diversiune lansată și susținută în spațiul public de presa apropiată PSD și chiar de liderii PSD. Și anume, că PSD nu trebuie să se preocupe de prezidențiale, deoarece oricum candidatul partidului nu intră în turul al doilea, acesta fiind deja închiriat candidaților Dreptei, Klaus Iohanis și Dan Barna. Pentru ca Diversiunea să aibă efect, teza e astfel coafată încît să pară un sîc făcut lui Klaus Iohannis.

 Din disputa dintre cei doi în turul al doilea va cîștiga Dan Barna! Istoria postdecembristă arată că n-a existat al tur alt doilea în care să nu se confrunte candidatul PSD cu candidatul Dreptei. Desigur, din 2004 încoace, al doilea tur a fost cîștigat de candidatul Dreptei.

Dacă va candida anul acesta Klaus Iohannis, mai mult ca sigur, el va dobîndi un al doilea mandat. N-ar fi o noutate în postdecembrism. Noutatea e că, pentru prima oară, în postdecembrism se invocă posibilitatea ca PSD să nu intre în turul al doilea. Ipoteza e vehiculată nu numai de liderii de opinie ai partidelor de dreapta, dar și de mulți purtători de cuvînt ai presei PSD-iste. S-a creat astfel o atmosferă de descurajare în PSD.

Se vorbește de un sacrificiu în cazul candidatului PSD, de un eșec previzibil chiar din primul tur. Mai lipsește puțin și se va lansa teza că PSD nici nu mai trebuie să aibă un candidat. Lamentarea se bazează pe rezultatul catastrofal al PSD la europarlamentare. PSD a obținut doar 2.040.765 de voturi. E acesta potențialul maxim al PSD pentru primul tur? Statistica ne răspunde răspicat: Nu. În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2000, din 26 noiembrie, candidatul PSD (la acea vreme PDSR), Ion Iliescu a obținut 4.076.273 voturi.

 În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2004, din 28 noiembrie, candidatul PSD (la acea dată în alianță electorală cu PUR) Adrian Năstase, a obținut 4.278.864 voturi. Peste cinci ani, în 2009, la alegerile din 22 noiembrie, candidatul PSD (la acea dată în alianță electorală cu Partidul Conservator), Mircea Geoană, a obținut 3.027.838 voturi. În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014, (2 noiembrie) candidatul PSD (la acea dată în alianță electorală cu UNPR și PC), Victor Ponta, a obținut 3.836.093 voturi .

Din cîte se vede, potențialul PSD pentru primul tur se învîrte în jurul cifrei de 3 milioane 500 de mii de voturi.

Va reuși PSD să obțină încă un milion și 500 de mii de voturi la primul tur al prezidențialelor ?

Scepticismul se bazează pe teza unui PSD în agonie.

 E PSD în agonie ?

Răspunsul Da se bazează pe efectele a două fapte:

Dezastrul de la europarlamentare. Condamnarea lui Liviu Dragnea. Amîndouă faptele sînt văzute în chip automat ca determinante pentru agonia PSD.

Să fie chiar așa?

Despre dezastrul de la Parlamentare știm c-a fost dezastru doar la nivelul imaginii. Deși nimeni nu s-a mai preocupat, sînt cîteva enigme încă nedezlegate în ce privește desfășurarea scrutinului. Stau sub semnul suspiciunii:

Întinderea incredibilă a listelor suplimentare.

Repetarea Spectacolului intitulat Diaspora nu e lăsată să voteze.

Renunțarea partidelor la numărătoarea paralelă.

Exclusivitatea acordată unei singure case de sondaj în materie de exitpooluri. Verificarea votului multiplu doar cu ajutorul STS, una dintre armatele din umbră ale lui Klaus Iohannis. Firava implicare a baronilor locali.

Firește, nici o Comisie de anchetă nu va reuși să descopere că la europarlamentare a fost o fraudă majoră. Avîndu-și temeiul în realitatea că PSD a avut guvernarea, dar n-a avut puterea. Puterea reală a fost și este la Klaus Iohannis, Jupînul Sistemului. Însă cîtă vreme aceste mistere nu s-au deslușit, ba chiar s-au adîncit după scrutin, avem temeiuri să punem la îndoială ceea ce se numește dezastrul PSD. Și dacă, în realitate, n-a fost un dezastru? Ar însemna că PSD a rămas un partid puternic în materie de capital politic. Condamnarea lui Liviu Dragnea – unul dintre cele mai grave aspecte ale folosirii Justiției pentru răfuieli politico-mafiote – a fost benefică pentru PSD. Nu-i exclus ca ea să fi fost rodul unui complot din care au făcut parte și lideri PSD, Viorica Dăncilă mai întîi:

1. Partidul a scăpat de coșmarul autorității absolute, de spaimele lui Liviu Dragnea. Viorica Dăncilă nu-și îngăduie o autoritate dictatorială asupra partidului. Cel puțin deocamdată.

 2. Premierul, demnitarii pot acționa cît de cît liberi, fără spaima paralizantă că vorbele și faptele lor, chiar și cele fără prea mare importanță, sînt urmărite atent și suspicios de Liviu Dragnea.

3. Viorica Dăncilă face pe plac baronilor locali. Aceștia se simt mai puternici ca niciodată pe moșiile lor județene. În aprecierea disponibilităților unei forțe politice, dar nu numai politice, nimic nu e mai primejdios decît subestimarea prin luarea în serios a imaginii publice. Așa s-a întîmplat în cazul scrutinului din decembrie 2016. PSD a produs o surpriză de proporții prin scorul incredibil de mare, greu de prevăzut de cei care se ținuseră de imaginea partidului de înfrînt prin renunțarea la guvernare. PSD a pierdut catastrofal la scrutinul europarlamentar. Da, dar acest scrutin a avut valoarea unui meci amical. Nu putem exclude posibilitatea ca la viitorul meci, pe bune, desigur, PSD să cîștige. Căderea Moțiunii de cenzură, un meci pe bune, a arătat că în PSD nu sînt disponibilități de trădare în favoarea Pro România sau a unei aripi independente. Liderii PNL au invocat în sprijinul lor decizia conducerii PSD ca parlamentarii să stea în bănci și să nu voteze. Dincolo de faptul că e o decizie pe care au luat-o și alte majorități în post decembrism, ea nu explică picarea Moțiunii. La o adică, dacă PSD era în dezastru, parlamentarii PSD ar fi votat sfidînd orice interdicție. Mai ales dacă ar fi trecut la Pro România. Faptul că n-au trecut la Pro România, fapt pe care s-au bazat Opoziția cînd a depus Moțiunea de cenzură, ne avertizează că PSD are uriașe resurse de mobilizare cînd e vorba de bătălia pentru putere. Cine ne dă certitudinea că PSD va repeta eșecul de la meciul amical?

De această realitate trebuie să țină cont Opoziția în stabilirea Strategiei de luptă împotriva Candidatului PSD.

Trebuie să țină cont de ea mai ales PSD. Dacă PSD nu pleacă la bătălie încredințat că trebuie și poate să cîștige Prezidențialele, atunci ar putea să nu intre în turul al doilea.

Europarlamentarele au fost pierdute și pentru că, spre deosebire de Opoziție, PSD n-a transformat scrutinul într-o bătălie pentru rămînerea la Putere. Dacă această greșeală se va repeta și la prezidențiale, în sensul că electoratului PSD i se va induce, de chiar liderii PSD, credința că, și dacă va pierde catastrofal, Partidul va rămîne la Guvernare, atunci mai mult ca sigur candidatul PSD nu va intra în turul al doilea.