În protocol, semnat de George Maior (SRI), Laura Codruţa Kovesi (Parchetul General) şi Nicolae Popa (Curtea Supremă), scrie că „părţile cooperează pentru (…) corelarea activităţilor de solicitare, avizare şi aprobare a autorizării culegerii de informaţii prin măsuri ce implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în condiţiile articolului 53 din Constituţia României republicată; asigurarea accesului fiecărei părţi la arhiva electronică, conform principiului „necesităţii de a cunoaşte”, dar şi elaborarea şi derularea de către părţi, în domeniile complementare, de strategii, acţiuni şi programe comune”.

Numai că aceste prevederi încalcă legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care spune că aceştia „nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii”.

Mandatele de interceptare, judecate cu dedicaţie

Un alt punct scandalos al documentului se referă la modul cum se judecau la Curtea Supremă cererile de mandate de interceptare în cazul suspecţilor din dosarele penale. Cererile pentru astfel de mandate erau date de SRI către Parchetul General, condus de Laura Codruţa Kovesi, iar procurorii mergeau cu cererile în faţa judecătorilor.

La Capitolul V, care se referă la responsabilităţile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, scrie că „încheierea de şedinţă şi mandatul (de interceptare –n.r.) sunt semnate de judecători anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi vor avea ataşată (încorporată) o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat digital calificat”.

Practic protocolul dintre SRI şi magistraţi prevede că numai anumiţi judecători analizau cererile de acceptare a monitorizării unor oameni, iar aceşti magistraţi erau desemnaţi direct de preşedintele Curţii Supreme. Prevederea este şi mai interesantă în contextul în care la doar un an după semnarea acestui document la conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a venit Livia Stanciu, un personaj acuzat în mai multe rânduri ca fiind o apropiată a Binomului SRI-DNA. Parchetul General a anunţat ieri, că protocolul şi-a încetat efectele în septembrie 2012.

 

Nicolae Popa: „Nu am semnat un asemenea protocol”

Reacţiile nu au întârziat să apară, iar una dintre cele mai interesante a fost chiar a unuia dintre semnatarii protocolului. Nicolae Popa, care apare pe document ca reprezentând Curtea Supremă. Acesta a susţinut pentru revista Q Magazine că el nu a semnat un astfel de protocol:

„Nu am semnat un asemenea protocol. De altfel, vă rog să vă uitați, el este semnat pe 2 septembrie 2009, când eu plecasem deja de la Curte. Eu nu am negociat așa ceva cu nimeni, cât am stat la Curte, în niciun caz. La 1 septembrie 2009, când am împlinit 70 de ani, am plecat de la Înalta Curte. Toate formele de pensionare erau deja depuse la CSM. Protocolul este semnat, după cum se poate vedea, la 2 septembrie 2009. Nu m-am întors să semnez așa ceva! Nici nu am mai dat pe la Curte din clipa în care am plecat. Nu știu ce fel de cooperări au avut cei din Parchete, dar, cu siguranță, un judecător nu are ce căuta să facă parte dintr-o asemenea ecuație”.

Declaraţia lui Popa a fost completată ieri şi de Lidia Bărbulescu (foto mic), cea care i-a urmat la conducerea Curţii Supreme. Aceasta a condus interimar instituţia între septembrie 2009 şi septembrie 2010, când a fost numită Livia Stanciu.

Bărbulescu a declarat ieri că nu a ştiut de existenţa unui astfel de protocol şi, drept urmare, nu a pus în aplicare nicio prevedere din el. Ba, mai mult, ea a susţinut că după cum îl cunoaşte pe Nicolae Popa acesta nu ar fi putut semna un astfel de document.

În contextul declaraţiilor celor doi, apare întrebarea logică dacă semnătură lui Nicolae Popa a fost falsificată şi, dacă da, cine a avut această iniţiativă.

Preşedinta Asociaţiei Magistraţilor: „Suntem bulversaţi”

Protocolul desecretizat ieri de SRI a atras atenţia şi Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR). Judecătoarea Andreea Ciucă (foto), preşedinta Asociaţiei, a spus ieri că magistraţii sunt „bulversaţi” deoarece cele trei instituţii nu pot avea obiective comune, chiar dacă este vorba de siguranţa naţională.

„Se spune că părţile semnatare să conlucreze permanent şi să asigure un cadru unitar şi pentru obiectivele ce trebuie îndeplinite. Cum să conlucreze Înalta Curte cu Parchetul şi cu SRI în oricare ar fi acest domeniu, chiar dacă s-ar pune sub titlu de securitate naţională. Ce obiective comune pot să aibă aceste trei mari instituţii din care două aparţin autorităţii judecătoreşti, iar una este vârful puterii judecătoreşti din România, Înalta Curte? (…) Unde suntem, unde ajungem când ne referim la statul de drept, că pur şi simplu suntem tulburaţi, bulversaţi şi ceea ce am învăţat în universitate şi în urma examenelor pare să nu mai fie valabil sau diluat. (…)

Obiectivele cooperării – punerea la dispoziţie pe bază de reciprocitate a informaţiilor a materialelor relevante (..) Păi cum adică, ce treabă am eu să fac protocol, ca instanţă, cu Parchetul şi cu serviciile de informaţii ca să ne asigurăm reciproc îndeplinirea atribuţiilor specifice, atribuţiilor de judecată, asta se face prin protocoale, chiar dacă ne referim la siguranţa naţională?”, a spus preşedinta AMR.

 

Ingrid Mocanu: Toate mandatele obţinute în baza Protocolului devin nule

Avocata Ingrid Mocanu, fost director în Ministerul Justiţiei, a analizat pentru Evenimentul Zilei Protocolul desecretizat ieri:

„Protocolul Tripartit reprezintă o gravă încălcare şi adăugare la normele procesual penale în vigoare. Astfel, deşi se invocă dispoziţiile art. 53 din Constituţia României, se observă că semnatarii acestui protocol au nesocotit faptul că acest text constituţional prevede că drepturile fundamentale pot fi restrânse numai prin lege.

Or, acest protocol secret nu numai că nu este lege, ci nici măcar nu este publicat în Monitorul Oficial, pentru a putea fi considerat normă în vigoare, general aplicabilă. Acest protocol a constituit, probabil, şi temeiul furnizării unor informaţii aşa-zis secrete către judecătorii investiţi cu soluţionarea cauzelor (venite în mape galbene) din partea SRI. Principiile invocate în preambul sunt străine de principiile dreptului procesual penal şi nu pot fi utilizate sub nicio formă în instrumentarea cauzelor penale.

Consecinţele desecretizării ar trebui să fie acelea ale lipsirii de efecte a tuturor mandatelor ce au fost obţinute în conformitate cu acest protocol şi să se procedeze la rejudecarea cauzelor în care s-au utilizat, deoarece oricum, potrivit legii, utilizarea rezultatelor acelor mandate în alte cauze decât cele de siguranţă naţională nu era permisă”.